Monday, 26 September 2016

U2 a împlinit 40 de ani

Au trecut patru decenii de la prima întâlnire a celor patru irlandezi, eveniment care a avut loc în bucătăria casei tobarului Larry. S-au adunat acolo, colegi de liceu fiind, ca să vadă dacă o pot pune de o trupă. Vreo 10 ani mai târziu lansau The Joshua Tree și deveneau cea mai mare trupă din lume. Apoi au inventat Achtung Baby și s-au reinventat pe ei înșiși, printr-o manevră genială care a marcat istoria muzicii.

u2.com

I-am urmărit cu religiozitate vreme de 17 ani, dar m-au pierdut total cu ultimul lor album, moment în care am atins o stare de saturație pe care nu pot și nici nu cred că vreau s-o depășesc. Practic de 2 ani nu mai ascult U2 și nici nu mai urmăresc știri despre trupă. Dar trebuie să recunoaștem că această aniversare este unică, mai ales ținând cont de faptul că trupa nu a suferit nicio modificare de efectiv de-a lungul acestor monstruase 4 decenii: sunt aceiași 4 lads de la început. E absolut fenomenal, dacă stai să te gândești. 

Asta însă nu mă împiedică să consider că U2 ar fi trebuit să atârne instrumentele în cui pe la sfârșitul deceniului trecut. Din punct de vedere atât muzical cât și tematic trec printr-o gravă criză de inspirație. Pe scurt: nu mai au nimic nou de spus. Pe de altă parte, din punct de vedere comercial o duc extrem de bine și încă sunt în stare să umple o arenă în 5 zile succesive în aceeași metropolă. Nu-s probleme aici. Dar pe mine m-au pierdut; eu vreau muzică de calitate, nu arene care încă se umplu inerțial.

Dar pentru că azi îi sărbătorim, hai să ne amintim de U2 într-un moment în care această formație din Dublin era cu adevărat monumentală (bucata dintre minutele 3:41 - 4:50 mă trimite și acum în transă; pentru mine nu există vreun final de piesă mai intens ca acesta).

Is this rock 'n' roll?!