Friday, 16 September 2016

Muviz #381

Deși oferta de filme este foarte slabă, în acest weekend public două articole pe temă, poate mai degrabă din categoria filmelor de evitat decât din cea a recomandărilor. Dacă cel mai interesant film pe care l-am văzut în ultimele săptămâni a fost unul cu un rechin, asta spune ceva. 

Pe bune, nu știu ce se întâmplă. V-am mai zis, ultimii doi ani mi s-au părut a fi cei mai proști pe latura muzicală și cinefilă de când mă știu. Uite, aici pe blog am recomandat numai 3 albume tot anul. Probabil s-a intrat într-o criză de creativitate sau poate că nu mai știu eu unde să caut. În fine, să revenim la filme.

Am fost la cinema să văd Hell or High Water, că doar zic unii c-ar fi cel mai bun film al anului. De data asta nu i-am mai crezut și bine am făcut. Filmul nu e rău, dar e departe de a fi o capodoperă. Jeff Bridges apare din nou în deja clasicul său rol de hodorog hârșâit cu voce răgușită de sudist. Ben Foster se prezintă foarte bine, de altfel e un actor pe care eu îl laud aici pe blog de mulți ani. Posibil să vedem filmul ăsta la Oscars în iarnă, că doar am văzut chiar și altele mai proaste acolo. Nota 7.

Apropo, dacă ursul din The Revenant merita o statuetă anul trecut, că tot s-au făcut miștouri pe temă, anul ăsta un serios candidat în acest sens este rechinul care o terorizează pe Blake Lively în The Shallows. Excelent filmat, plin de suspans și din păcate și de sânge (a fost o scenă la care nu m-am putut uita pentru că riscam să mă înmoi ca o cârpă). Mirare mare, Blake posedă un telefon Sony în film și nu un iPhone (știți că în ultimii ani BlackBerry-urile au fost înlocuite cu aifoane în filmele americane). Nota 7+ pentru film, ba i-aș da chiar 8, mai ales ținând cont de genul de film la care ne referim, la ce-și propune el și la cum este realizat.

Julieta este un film care ar trebui să ne ude doar pentru că este opera lui Almodóvar. Sau cel puțin așa am înțeles. Însă filmul este plictisitor și de un banal aproape crunt, singura chestie care-l ține în viață find misterul dispariției fetei, elucidat (sau poate că nu) la final. Revelația este însă extrem de seacă și stupidă, așa că filmul revine în aura banală și în ea rămâne îngropat. Nota 5.

Free State of Jones ni-l prezintă pe Matthew McConaughey în formă, așa cum ne-a obișnuit mai ales în ultimii ani. Filmul aduce aminte de acel 12 Years a Slave (bai ză uei, niște actori negri au luat Oscaruri pentru rolurile din acest film, în atenția idioților care strigau discriminare anul ăsta) și este cam haotic montat, așa că nu a reușit să mă prindă. Nota 7 cu indulgență. Matthew joacă și în The Sea of Trees, un film pe care îl așteptam de multă vreme dar la care n-am rezistat nici măcar până la jumătate, fiind extrem de plictisitor, în ciuda premisei sale pretențioase și oarecum interesante, recunosc. Nu voi putea urmări niciodată un film care nu mă face nici curios, nici empatic la adresa unui personaj măcar și care mai are și un ritm extrem de lent pe deasupra.

Încheiem această serie cu un film care nu ar fi trebuit făcut, anume Now You See Me 2. Spuneam recent că nu l-am văzut pe Woody Harrelson jucând în filme proaste. Până acum. Prima parte a fost interesantă și decentă, dar acest sequel este un ghiveci extrem de forțat și de obositor. Practic te simți insultat ca spectator, privind acest rahat. Nota 3.

Revin cu încă o serie în acest weekend.