Friday, 2 September 2016

Muviz #380

Încep cu The Duel, un western plăcut, cu un foarte bun Woody Harrelson (ca de obicei, de altfel) în rolul principal. Rating-ul de pe IMDb e cam mic, eu îi dau un 7. 

Bastille Day aduce cu Die Hard 4, mai ales prin prisma cuplului badass - good guy (Idris Elba) - scared young guy very good at something (Richard Madden). Scenariul este ușurel, dar una peste alta acțiunea e digerabilă. Nota 6. 

Equals este un love story cu tentă sefeloidă. Suntem din nou proiectați într-un viitor sumbru, în care totul este mecanizat și oamenii nu mai au sentimente. Dar iată că iubirea triumfă și în cele mai aride condiții! Serios acum, Kristen Stewart este una dintre cele mai subestimate actrițe. De fiecare dată intră foarte bine în rol. Nota 7.


Pelé: Birth of a Legend ne prezintă adolescența marelui fotbalist și se oprește la prima Cupă Mondială câștigată de acesta. Băieții nu trebuie să-l rateze, deși pe alocuri filmul este prea dramatic și exagerat și mai că aduce cu desenele animate japoneze cu fotbal. Nota 7. 

Despite the Falling Snow schimbă prea mult planurile trecut - prezent și din acest punct de vedere devine obositor. Oricum, deși avea o premisă bună (spionaj în era Războiului Rece) nu impresionează. Nota 6. 

The Wedding Ringer este o comedie cu momente bune pe alocuri, dar care nu reușește să iasă din eternele capcane ale clișeelor, previzibilului și glumelor nesărate. Nota 6. 

The Conjuring 2 este exact ca prima parte, despre care am vorbit în urmă cu 3 ani. La ăsta am rezistat doar pentru că are acțiunea plasată aici în north London, altfel îl abandonam rapid. Nota 6 cu indulgență. Și când te gândești că unii îl numesc o capodoperă a geniului! Nope, filmul e doar sinistru, la propriu și pe alocuri chiar și la figurat. 

Încheiem cu o altă realizare artistică odioasă, numită Ricki and the Flash, ocazie cu care declar răspicat că e cazul să nu o mai divinizăm atât pe Meryl Streep. O fi făcut ea niște roluri mari, dar începe să apară în tot mai multe filme dubiose, exact ca De Niro. Am urmărit filmul ăsta mai mult dintr-o curiozitate bolnavă, pentru că totul este detestabil în el: scenariu prost, personaje extrem de enervante cu care ți-e imposibil să empatizezi (Mamie Gummer, fiica lui Meryl și în realitate și în film, câștigă detașat la acest capitol), lipsă de chimie între personaje și, mai presus de orice, o Meryl Streep care e orice numai roacără nu și asta se vede de la o poștă. Nici nu știa să țină o chitară în brațe. Deci nu: oricât de mare ar fi un actor, el nu poate juca chiar orice rol. Hai să nu ne mai căcăm pe noi. Știți cine a dat bine într-un astfel de rol, de exemplu? Păi Kristen Stewart, că tot am pomenit-o mai devreme, în rolul lui Joan Jett

Weekend fain!