Sunday, 10 July 2016

Brighton: Stațiunea cu aer retro de la Canalul Mânecii

Miercuri am fost la mare, adică în Brighton, o stațiune aflată la vreo 45 de minute sud de Londra (53,5 mile). E mai greu să-ți dai seama cu exactitate care este distanța în timp care separă cele două orașe, pentru că am luat trenul de la King's Cross și am mers vreo 45 de minute până am ieșit din Londra, apoi încă pe atât până am ajuns în Brighton. Dar aceste amănunte contează mai puțin. Brighton, cu al său je ne sais quoi oferit printre altele și de superba atmosfera vintage prezentă la tot pasul (vezi și pozele inserate la final pe care nu m-am abținut să le trec printr-un filtru cu tentă retro, pentru a reda cât mai bine feeling-ul orașului), a reprezentat o surpriză extrem de plăcută. 

Odată ajuns în Brighton, celebrele hituri Alphaville, Modern Talking și C.C. Catch încep parcă să-ți sune în cap. Ai senzația că ai călătorit în timp, undeva în anii '70-'80, deși nu poți spune exact ce-ți generează această percepție. Dar asta abia după ce ieși din gara cu un acoperiș impresionant și începi să te pierzi pe străzi. De bus nu ai nevoie, pentru că gara este la doar 10-15 minute de mers pe jos de plajă.

Există și inconveniente, dar insignifiante din punctul meu de vedere. În primul rând pe plajă nu există nisip, ci pietre. Nimic grav. Apoi ar fi apa care este rece și cică și murdară. Habar n-am, pentru că nu m-am băgat nici măcar cu picioarele. Și asta pentru că deși ne aflăm în plină lună iulie, aici este răcoare. Ok, știu că deja aveți impresia că fac mișto și sunt ironic, dar vă asigur că de data asta nu e cazul. Așa cum le-am spus tuturor prietenilor mei în repetate rânduri, clima de aici mi se potrivește de minune. Am scăpat de caniculă și tenul meu alb se simte mult mai protejat. Niciodată nu am fost un fan al prăjirii la soare și în timp chiar am ajuns să mă feresc de asta. E drept, acum nu m-am ferit prea bine și m-am făcut roșu ca racul (și asta chiar pe toată fața, deși de regulă eu mă înroșeam doar pe nas -  și nu de la whisky sau bere).

Ce ar mai fi? Trebuie să fii atent când îți mănânci senvișu' pe plajă pentru că toți pescărușii tabără pe tine să ți-l fure. I shit you not, sunt plini de tupeu maidanezii ăștia. Iarba se fumează peste tot (pe mama chiar o luase durerea de cap pe plajă pentru că fumau unii la vreo 5 m de noi), dar cu toate astea am fost fericit să constat că Brighton nu este nici pe departe o Vamă Veche, adică nu dispune de acea faună pestriță formată din aurolaci, cerșetori și pierde-vară. Din contră chiar aș spune, calitatea umană pare peste medie. Brighton este stațiunea de pe litoralul UK aflată pe primul loc în cadrul preferințelor turiștilor străini.

Brighton Pier, adică digul, reprezintă o entitate în sine, un mic orășel pe apă. L-am parcurs până în capăt și vă garantez că ați putea petrece o zi întreagă pe el fără să vă plictisiți. Nu am văzut nicăieri un dig mai frumos și pot spune că prefer lemnul și nu piatra când vine vorba de o astfel de structură. La noi numai diguri din piatră sunt (sau cel puțin erau, n-am mai fost pe litoralul românesc de mulți ani). O să vă puteți forma o idee despre Brighton Pier din fotografiile mele de mai jos.

Voi încheia cu noua atracție top-notch aflată acum în construcție pe plaja din Brighton, anume turnul British Airways i360, care se pare că va deveni "the world's slenderest tall tower". Cred și eu, dacă vorbim de o scobitoare de 162 m înălțime și doar 4 m în diametru. Băieții erau în probe miercuri, au urcat și au coborât platforma de observație, evident fără turiști în ea. Inițial am crezut că-i o tiribombă de genul ălora care oferă căderi libere, dar turnul i360 va fi ofertant și pentru suferinzii de inimă. Urcările și coborârile vor fi line.

Acum că m-am convins despre ce este vorba sunt convins că mă voi plimba des la Brighton. Vă las cu frumoasele fotografii pe care le-am tras acolo (vă recomand să le vedeți pe un monitor și nu pe mobil) și vă invit și pe Instagram, unde am fost foarte activ în ultima vreme.