Friday, 29 April 2016

Suporterul lui Leicester City F.C.

De multă vreme nu se mai poate spune că țin cu o echipă anume, în adevăratul sens al cuvântului. Patimile și emoțiile mi-au dispărut de mult. Mă consider mai degrabă un follower al unor cluburi, nu neapărat suporterul lor.

Am ținut cu Steaua vreme de decenii, dar acest feeling a pălit total în timp, la fel și cel pentru naționala de fotbal a României. Am ținut cu Juventus-ul lui Del Piero în anii '90. Am simpatizat din plin cu C.F.R.-ul cât am locuit la Cluj, mi-a plăcut foarte mult publicul de acolo, am mers relativ des la meciuri și am sărbătorit chiar două titluri pe stadion. Până la urmă nici cu Chelsea nu se poate spune că țin, ba chiar am ajuns să fiu mai degrabă interesat de Arsenal, influențat de spațiile mari de care se bucură acest club în Evening Standard, însă mai ales de faptul că locuiesc în nordul Londrei într-o zonă care practic respiră pentru tunari. Iar singura echipă care mă întristează pe moment atunci când pierde este de multă vreme Barça, acea echipă a ultimilor 10 ani pe care o consider cea mai mare din istorie. Voi fi mereu fanul acestui club.

Dar nu am cum să nu fiu entuziasmat de performanța legendară care o paște acum pe Leicester City F.C., despre care dacă mă întrebai în urmă cu un an nu aș fi știut pe moment în ce divizie joacă. Așa că duminică la prânz îmi voi desface o bere, voi comuta pe Sky Sports și voi fi suporterul acestui club, care nu a câștigat niciodată titlul în 132 de ani de existență, dar o poate face acum cu o victorie pe Old Trafford. Pronosticul meu: va fi egal la Manchester, dar tot egal se va termina și meciul de pe Stamford Bridge dintre Chelsea și Tottenham, prin urmare Leicester va fi campioană luni seara.

Iată cum arată o comunitate de oameni simpli și frumoși, începând cu antrenorul Claudio Ranieri și terminând cu suporterii:




Go Foxes!