Tuesday, 19 April 2016

Fascinația aeroportului

Am câteva prietene fascinate de aeroporturi și eu le împărtășesc din plin acest fetiș. Chiar vorbeam cu una dintre ele zilele trecute și recunoșteam amândoi că deși au trecut mulți ani de la primul nostru zbor și treaba asta a devenit deja rutină în epoca pe care o trăim, vom avea mereu o fascinație legată de această poartă între lumi și tot ceea ce presupune ea. Fie că zborul în sine este cel care cauzează de fapt acest excitement sau poate doar destinația (vacanță, vizitarea unui loc deosebit, întoarcere acasă, eveniment profesional), ceva cumva se petrece acolo. 

cbc.ca
Să ridice două degete aceia dintre voi cărora le place de asemenea aeroporturile în general și eventual să ne spuneți și dacă aveți vreun aeroport preferat. Eu nu știu dacă am unul pe care să-l consider the best, iar cele pe care am fost de cele mai multe ori (exceptând Otopeni-ul, desigur) cred că sunt Heathrow și Schiphol. În termeni de mărime cel mai mult m-a impresionat JFK-ul și apropo de asta nu pot uita o fază amuzantă petrecută când am plecat din New York în 2008.

Ne chemăm noi un taxi la hotel și îi spunem șoferului ceva de genul "Tu zi airport", ca în reclama cu maimuța. Șoferul zice "Bine, bine, da' unde mai exact?" / "Păi la Gei Ef Kei, amigo." / "La Gei Ef Kei alright", zice șoferul, "da' la ce terminal, mânca-v-aș biletu' vostru?!". Ne-a băgat în ceață pe moment, așa că dă-i și scoate biletele, încearcă să identifici terminalul, sună în țară și întreabă-i pe ăia de la agenție și balamuc. Când am ajuns la aeroport am realizat, desigur, de ce avea nevoie omul să știe din start terminalul, aeroportul fiind atât de mare încăt e musai să știi din timp ce exit de pe autostradă alegi pentru a ajunge la respectivul terminal (nu ca la Otopeni unde te lasă la grămadă acolo la "Plecări").

Am un sentiment foarte mișto după ce scap de controale și de bagaj și sunt liber să umblu prin aeroport. Nu prea sunt genul care cască gura în duty free, așa că mai degrabă iau o gustare și o cafea și studiez umanoizii de tot soiul care călătoresc alături de mine. Fac tot posibilul să nu-i studiez să evit interacțiunea cu românii, pentru că rămân și acum la concluzia că reprezentăm cel mai necivilizat popor european (și) în materie de travelling, de la felul în care ne bulucim ca niște disperați la îmbarcare și gălăgia pe care o provocăm, la dezordinea din avion și scandalurile cu staff-ul (credeți-mă, am zburat ultima oară în urmă cu 36 de ore și vorbesc și din această experiență).

După cum spune vorba aia, uneori nu doar destinația e importantă, dar și călătoria în sine, poate așa se explică fascinația pe care unii o au pentru aeroporturi, de la care eu mă aștept să fiu întotdeauna surprins și din punct de vedere arhitectural sau organizatoric, așa cum o poate face un stadion modern sau un nou skyscraper. Până la urmă acestea sunt "parthenoanele" noastre.

Zbor lin!