Saturday, 5 December 2015

Albume noi: Coldplay și Adele

Pe scurt despre două noi apariții ale unor britanici de-ai mei de aici din bătătură care nu m-au impresionat câtuși de puțin. 2015 a fost un an cam sărac în materie de muzică și filme mișto. 

Coldplay își menține din păcate linia gheianu care a îndepărtat-o la ani lumină de super trupa de rock alternativ din urmă cu 10-15 ani. Noul album A Head Full of Dreams este o disco-lăbăreală colorată, pe care efectiv nu poți auzi nici măcar un sunet de chitară, cu excepția unei bucăți acustice la un moment dat. Această involuție nici că se putea metaforiza mai bine decât o face (involuntar, desigur) prin titlurile albumelor, de la senzaționalul A Rush of Blood to the Head la acest A Head Full of Dreams. Știți ce se spune despre artiști: când sunt deprimați și furioși scot ce-i mai bun din ei. Când visează și dansează ca niște pussies se cam strică treaba. Exact asta s-a întâmplat și în cazul Coldplay, care se poate lua de mână cu U2 pe podiumul celor mai mari deziluzii din ultimii 10 ani.

Însă nici depresia în exces nu ajută spiritul artistic. Adele jelește patetic în continuare și hărțuiește liric un fost iubit mai mult sau mai puțin imaginar, dar cine o poate condamna? Jalea asta o umple de bani, premii și recorduri. Primul single de pe noul disc a depășit 500.000.000 de vizualizări pe YouTube în doar o lună. Ființa asta dă dovadă de o crasă lipsă de originalitate în ceea ce privește titlurile albumelor (le notează simplist prin vârsta la care le-a compus), dar iar vin și zic că nu contează. Banii și faima curg în continuare. Adele este însă un artist serios supraestimat. Singura piesă de pe noul ei album care mi-a atras atenția (recunosc, îmi place chiar destul de mult) este asta de mai jos. Îmi încheie bine anul, în același ton melancolic și retrospectiv cu minunata The Dying of the Light a lui Noel, pentru mine de departe cea mai bună piesă lansată în 2015.