Tuesday, 6 October 2015

The Londoner #100

Adică de prin metropolă adunate:

  • Luna trecută a apărut un top "Most Influential Londoners" făcut de către Evening Standard. Eu unul salut prezența în acest top a primarului Boris Johnson și a actorilor Eddie Redmayne, Benedict Cumberbatch și Carey Mulligan, pe care aștept cu interes s-o urmăresc în Suffragette. Regina e pe locul 3, dar după cum spunea Dave Grohl la un concert în Hyde Park în urmă cu ceva ani făcând referire la ziua ei de naștere, whatever...
  • Mai nou Londra cică n-ar mai fi cel mai scump oraș din lume: a căzut pe locul 5. Dar mă uit în cont și tot la fel de scump pare deocamdată. Și până la urmă doar asta contează pentru mine. În schimb se află pe primul loc într-un top al universităților de renume din lume, fiind singurul oraș care oferă 4 în primele 30
  • Există o diferență semnificativă între felul în care înțelegi ce-ți vorbește un englez față în față și modul în care percutezi ce se vorbește într-un film britanic (fără subtitrare, desigur). E mult mai ușor când contactul este direct. În aceeași ordine de idei am remarcat bucuros că mi-am dat drumul la vorbit și că aceste 11 luni de când sunt aici (mai ales ultimele două în care a trebuit să turui non-stop în ingliș la telefon la birou) chiar se simt. Când m-am mutat în Anglia eram mult mai bun în scris decât la vorbit (făceam multe greșeli de pronunție și gramaticale pe care în scris nu le-aș fi făcut), pentru că până atunci nu vorbeam cu nimeni în engleză și foloseam această limbă doar în scris. Acum diferența este mult mai mică. 
  • În continuare se smiorcăie mai mulți editorialiști prin ziare pentru că se construiesc zgârie-nori care strică aspectul clasic al Londrei, vezi doamne. Mai nou și proiectul Garden Bridge le generează insomnii. Din partea mea să se tot construiască, pentru că trebuie să ținem pasul cu vremurile. Și oricum aceste clădiri apar în special în The City, în Canary Wharf și în jurul Tamisei. Orașul este imens și în general vorbind nu poate fi afectat de noile construcții; există o infinitate de locuri în care te poți bucura de Londra autentică. Eu chiar locuiesc într-unul dintre ele. 
  • Nu m-a pasionat deloc Cupa Mondială la rugby care s-a disputat (de altfel cred că nu s-a terminat) în UK. Sunt absolut de acord că este un sport bărbătesc, foarte spectaculos și nobil, dar pur și simplu nu mă prinde. Într-o seară m-am dus într-un pub pentru a savura un burger și o bere și am nimenit la meciul Anglia - Țara Galilor. Partea interesantă este că galezii erau cei mai gălăgioși suporteri din pub. Înțeleg că Anglia a pierdut, bă da' burgerul ăla chiar a fost bun!
  • Primarul Boris a intervenit public pentru ca Tottenham Hotspur și Chelsea să-și dispute împreună pe Wembley meciurile de acasă începând cu sezonul 2017/18. Asta pentru că ambele cluburi își construiesc noi stadioane: The Spurs unul foarte modern, de la zero, iar Chelsea vrea să extindă Stamford Bridge de la 42.000 la 60.000 de locuri. 
  • Am fost controlat în bus pentru prima dată, așadar aviz turiștilor și cititorilor mei londonezi: există un oarecare risc dacă vă dă prin cap să vă urcați în bus pe la mijloc și să faceți blatul. Ar fi însă de rahat, pentru că n-am văzut pe nimeni să facă asta până acum.
  • După ce am colindat diverse restaurante și cafenele m-am prins și eu ce înseamnă cafea americană. Adică un espresso dublu, asta primești în 99% din cazuri. Un bullshit tare și lipsit de șpuribus. În capul meu cafeaua americană era aia la filtru, dar probabil de vină pentru eroarea în care mă aflam sunt filmele și excursia de la New York din urmă cu fix 7 ani. Simt și acum gustul acelei cafele de la micul dejun și mirosul ziarului USA Today
  • Știți care e partea bună când abordezi o madmuazelă din postura de imigrant? Primele replici se leagă ușor întotdeauna. Dacă e British îi poți spune două-trei vorbe despre tine: cine ești, de unde și de ce vii. Dacă e imigrantă la rândul ei o întrebi tu pe ea de unde și de ce vine. Iar dacă e româncă e și mai simplu: "Ha! Ești româncă? Parcă am intuit eu ceva..".
  • Ș-am încălecat pe o șa și v-am publicat deja 100 de articole despre și din orașul în care locuiesc de aproape un an. Vor mai fi foarte multe de povestit, ăsta a fost doar începutul.