Monday, 12 October 2015

Țărănci în capitală

Erau ieri în autobuz. Le-am remarcat imediat. Aveau acel aspect familiar, inconfundabil. Lipsa educației le conferea acea mufă de om simplu, aflat pe o treaptă inferioară a evoluției. Homos hominis simplus, adică o specie pentru care un oraș ca Londra nu înseamnă absolut nimic, pentru că orizontul reprezentanților ei se limitează la satisfacerea nevoilor primare. Acești oameni simpli nu fac absolut nicio diferență între satul din care provin și un oraș infinit cum este Londra, atâta vreme cât există un patron care le oferă un loc de muncă.

Una dintre muieri, posesoare a unei mustăcioare de june-prim, a desfăcut niște prăjiturele, aruncând nonșalant ambalajul pe jos, apoi a oferit galant câte o bucată amicelor sale. După ce a înghițit, tanti nr. 2 s-a șters fugar pe scaun apoi pe blugi, în timp ce tanti nr. 1 (desfăcătoarea de ambalaje) mai arunca un celofan pe jos. 

Cam așa arată 90% dintre românii și moldovenii peste care dau aici. Asta este imaginea pe care românul și moldoveanul o propagă. Ăsta este melteanul venit la muncă, nicidecum pentru a descoperi o țară, un oraș, pentru a se îmbogăți spiritual sau cultural. N-ar fi o problemă asta, dacă munca l-ar înnobila cumva, vorba proverbului, în loc să-l îndobitocească și mai tare. Pentru că ceea ce văd eu văd la rândul lor și celelalte nații care populează acest oraș, dar noi ne plângem că suntem discriminați și neînțeleși. Doar românul decent are dreptul să se plângă, pentru că atunci când îi spune unui străin de unde provine este foarte probabil ca acesta să-l asocieze instant cu țăranca mustăcioasă care aruncă gunoaie prin autobuz.