Sunday, 11 October 2015

Londra: 3 ani de la prima descălecare

Noroc cu acea chestie mișto de pe Facebook numită On This Day, care mi-a amintit că azi se împlinesc 3 ani de la primul meu contact cu metropola britanică. Vai, ce zi teribilă a fost atunci! Și oarecum mai urâtă, chiar și din punct de vedere meteorologic. La acea vreme eram doar turist, așa că voi deveni cu adevărat "imoușionăl & șit" peste câteva săptămâni când se va împlini un de când locuiesc aici.

În fine, pentru că a fost o zi splendidă m-am gândit să marchez cei 3 ani de prietenie cu metropola printr-o plimbare pe malurile Tamisei, pe care nu o mai văzusem de câteva luni. Un nord-londonez percepe deseori centrul Londrei (ca să nu mai vorbesc de sud) ca pe un alt oraș, așa că iată, se întâmplă să nu dai cu lunile pe acolo, dacă jobul, iubita sau mai știu eu ce eveniment nu te trage în zona respectivă. Leneș fiind, nu mi-am luat camera foto cu mine, lucru pe care aveam să-l regret, evident. A trebuit să mă mulțumesc cu câteva poze făcute cu mobilul și editate apoi în Snapseed. Una dintre ele, foarte nereușită inițial, a fost salvată de aplicație și de un filtru Instagram, în final prezentându-se chiar foarte artistic.

Pentru că pe la King's Cross traficul o luase razna, m-am dat jos din bus și am luat-o la pas downtown. Ca un laitmotiv al primelor mele vizite la Londra, ăsta era locul în care am aterizat în urmă cu 2 ani, după ce am vizitat Scoția. În Tavistock Square am remarcat o plăcuță decentă, lipsită de orice emfază, în locul în care acel scelerat căruia i-a bubuit mintea la propriu și la figurat a aruncat un bus în aer în 2005. Un reminder pentru homo sapiens că mai avem multe chestii primitive de rezolvat aici înainte să colonizăm planeta roșie.

La doar câteva minute distanță este și hotelul la care am stat în 2013, care de fiecare îmi amintește în mod plăcut că statutul meu s-a schimbat și că acum nu mai sunt un simplu turist în metropolă, deși este aproape imposibil să scapi de acest feeling într-un oraș cum e Londra. Afirm asta într-o conotație pozitivă, așa cum explicam recent. În urmă cu fix 7 ani vizitam New York-ul și îi priveam pe localnici șoptindu-mi invidios în barbă "Ia uite, bă, ăștia locuiesc aici și se bucură zilnic de cel mai fascinant oraș al planetei, mama lor astăzi și mâine", dar iată că am aterizat la Londra și asta se dovedește până acum, fără doar și poate, the 2nd best option.

Ajuns la Tamisa m-am cocoțat pe Waterloo Bridge, am făcut câteva poze și am coborât la South Bank, socotit pe bună dreptate unul dintre cele mai romantice locuri ale metropolei. În timp ce coboram scările am trecut pe lângă un el și o ea. El îi explica: "This is Waterloo Bridge". Ea i-a răspuns începând să fredoneze celebra piesă a trupei Abba, care avea să mă obsedeze și pe mine toată după-amiaza.

London, looking great 3 years on. I bloody love ya!