Sunday, 23 August 2015

This is a Call: The Life and Times of Dave Grohl

Mi-am cumpărat cartea asta anul trecut în decembrie, de la același magazin de pe Oxford Street de la care achiziționam niște CD-uri în toamna lui 2013, la acea vreme pentru a doua oară turist în Londra. Nu m-am apucat de ea imediat și după ce am făcut-o am trecut cu greu de prima parte, una dificilă, care te poartă în istoria muzicii punk de pe Coasta de Est a Americii anilor '70. Punk-ul însemna în primul rând atitudine și se axa mai puțin pe abilitatea de a cânta la un instrument, apropo și de remarca pe care o fac despre Kurt Cobain puțin mai jos. Autorul cărții (Paul Brannigan) este bine documentat și poveștile lui sunt interesante, dar eu vroiam să citesc despre viața lui Dave Grohl, care la început pare a fi doar un element din fundal, nicidecum eroul principal. Cartea devine însă cu adevărat captivantă odată ce pătrunde în era Nirvana. Din acel moment am citit-o pe nerăsuflate.

Deși este departe de a fi o biografie, cartea lui Brannigan oferă însă multe detalii fascinante, te poartă prin istoria Nirvanei și Foo Fighters, explică impactul avut de venirea tobarului Dave în timp ce trupa lucra la albumul Nevermind, dar și zbaterea indirectă a lui Dave de a scăpa de eticheta "tobarul defunctei Nirvana care și-a făcut o nouă trupă ale cărei cântece deprimante sunt cu siguranță despre Cobain, fără excepție" și una peste alta te ajută să înțelegi cât de complex și neastâmpărat este acest artist, numit de mulți The Nicest Guy in Rock. Cartea m-a făcut să ascult iar discografia Nirvanei, după mai bine de 15 ani, și să mă întreb dacă nu cumva vorbim despre o trupă overrated, strict din punct de vedere artistic, pentru că dacă ne referim la impactul cultural avut Nirvana a fost fără îndoială un fenomen.

Kurt Cobain (bun compozitor, dar un chitarist cel mult mediocru - ascultați-i solo-urile și prestațiile live) precum și pseudo-misteriosul său tumult se bucură de pasaje largi, iar Dave Grohl nu ezită să critice acele aspecte din viața lui care au afectat prietenia dintre ei și trupa la un nivel pur artistic. Nici Courtney Love nu scapă, Dave nefiind chiar fanul ei nr. 1 (to put it gently). Nu am înțeles ce a văzut Kurt la această țoapă, dar în fine, ăsta-i un aspect secundar, deși tipesa ajunsese să influențeze relațiile din cadrul Nirvanei la un moment dat.

Până la urmă e vorba numai despre muzică, asta l-a mânat întotdeauna pe Dave în luptă și este reconfortantă sinceritatea cu care vorbește despre viața sa, despre relațiile cu colegii din Nirvana și Foos, despre plecările și revenirile din trupe și poate mai ales despre faptul că, atenție mare, cele mai cool formații rock în care a activat Grohl, după propria sa declarație, nu sunt Nirvana și Foos, ci Queens of the Stone Age și Them Crooked Vultures. Nu prea se aștepta nimeni la asta, însă Dave își explică această afecțiune într-un mod explicit și foarte nobil, fără triumfalism și fără a afecta câtuși de puțin relațiile cu foștii și actualii săi colegi, still alive and kicking, anume Krist Novoselic, Pat Smear, Taylor Hawkins, Nate Mendel și Chris Shiflett.

Recomand această carte celor pasionați de muzica rock și mai ales de spiritul rock, pe care domnul Grohl îl menține viu cu o mare lejeritate și fără a avea rivali în acest sens.

"“Grohl was simply a monster,” says Cobain biographer Charles R. Cross, then editor of Seattle’s The Rocket. “With Dave Grohl Nirvana became a very different beast. He powered Nirvana’s shows and made them spectacular events. It was Grohl who turned Nirvana into the powerhouse it became.”

“His contribution transformed us into a force of nature,” said Novoselic. “Nirvana was now a beast that walked the earth.”"