Sunday, 9 August 2015

Sporturi extreme în Londra. Azi despre mersul pe bicicletă.

În săptămânile premergătoare mutării mele la Londra luam serios în calcul să-mi iau o biclă odată ajuns aici. Știți ideea: bani mai puțini pe transport, mișcare mai multă, mens sana in corpore sano. Între timp m-am răzgândit însă și merg pe ideea "mens sana in corpore integer". Acest sport este realmente periculos pe străzile Londrei.

timeout.com
Problema cred că este generată în primul rând de îngustimea străzilor și de lipsa pistelor pentru bicicliști. Din acest punct de vedere Londra stă foarte prost comparativ cu alte orașe europene, cum ar fi Amsterdam. Există piste pentru bikeri, dar ele pot fi întâlnite în special pe trotuare sau pe aleile din parcuri și nici măcar în zonele astea nu le vezi peste tot. Pe stradă nu-ți rămâne decât să mergi umăr la umăr cu mașinile, autobuzele și camioanele, acestea din urmă fiind cele mai periculoase și cauzatoare de multe accidente fatale în ultimii doi ani.

Există destui idioți care au venit cu ideea de a interzice camioanele pe străzile din centru, pentru a nu mai accidenta bicicliști. Adică dă-o-n mă-sa de economie, mie nu-mi trebuie camionul ăla pe stradă care omoară oameni, așa că să-l interzicem! Păi hai să avem numai străzi pietonale atunci. Vom putea pedala în voie și ne vom lipsi de alte utilități și servicii. Back to basics.

În Londra foarte puține străzi au două benzi pe un singur sens. Chiar și marile bulevarde gen Oxford Street au doar câte o bandă. Practic singura variantă pe care o au cicliștii este s-o țină cât mai aproape de trotuar și să se roage la ăl de sus să nu-i acroșeze nimeni. Deși se află pe un loc fruntaș într-un top "the most iconic city grids in the world", în cazul ăsta "iconic" = "vechi". Planul stradal al Londrei este același care era și acum vreo 150 de ani. Străzile nu s-au mai modificat, iar lățimea (nu doar lungimea) contează.

Și ce se întâmplă când într-o mare metropolă străzile sunt înguste și tot mai mulți cetățeni se apucă de pedalat? Apar problemele, desigur. Conform Wikipedia, 580.000 de curse pe bicicletă au loc zilnic în Londra. E dreptul bicicliștilor, sunt riscurile lor asumate. Însă și non-bikerii sunt afectați și voi da numai un exemplu în acest sens: acum câteva zile mă aflam în bus-ul către stația de metrou. Era rush hour-ul de dimineață. În fața autobuzului un biciclist pedala din greu pentru că drumul era în pantă (apropo, multe străzi sunt înclinate pentru că Londra este și orașul dealurilor, așa că iată încă un minus pentru cei care vor să se aventureze pe biclă). Bus-ul nu avea loc să-l depășească și a mers o bună bucată de vreme în spatele lui, în viteza a doua. Ce vină aveau zecile de călători care astfel puteau rata trenul care-i ducea în timp util la muncă? Niciuna. Dar erau nevoiți să se târâie în spatele biciclistului pentru că e dreptul lui să pedaleze pe acolo și nu ne putem căca în acest drept.

O colegă de muncă baicăriță îmi povestea zilele trecute cum trec mașinile la doar câțiva centimetri pe lângă ea în multe momente din trafic. Vine zilnic la job pe bicicletă și săptămâna asta s-a ciocnit cu un alt biciclist, accident în urma căruia s-a ales cu o julitură urâtă la cot și cu un tendon bulit la picior. A scăpat bine totuși, comparativ cu cei 8 bicicliști care au murit în Londra în primele 7 luni ale acestui an. Știu ce o să spuneți. Raportat la numărul total obținem un procentaj infim, probabil mai mic ca în cazul accidentelor de mașină. Acuma ce să facem, nu ne mai urcăm nici în mașini pentru că unii mor în accidente? Cu toate astea eu unul nu recomand mersul pe bicicletă în Londra, pentru că este mai degrabă stresant decât reconfortant.

La final vă las cu un articol amazunat: "How not to die on a bike in London".