Saturday, 8 August 2015

Premier League și frustrările unui microbist

Tocmai a început noul sezon BPL. Chiar în momentul în care scriu Manchester joacă pe Teatrul Viselor cu Tottenham, vecinii mei de la nord. Însă nu mă uit la meci și nici nu cred că voi vedea prea multe până la vară. Uite o serie de motive:

  • Un bilet la meci costă minimum 40 £. Și oricum astea sunt aproape imposibil de găsit (Arsenal, vecinii mei de la sud, debutează mâine cu Emirates sold out, adică 60.000 de bilete vândute).
  • Netul merge mult prea prost pentru a urmări un live stream online. Și oricum astea sunt foarte greu de găsit. 
  • Aș putea să merg să văd meciul într-un pub, dar o nenorocită de bere costă minimum 4 £ și personalul se uită urât la tine dacă nu o iei imediat și pe a doua (am pățit asta prin primăvară într-un local de aici și de atunci mi s-a cam tăiat elanul să-i calc pragul). 
  • Aș putea să-mi pun cablu TV, dar abia am făcut pasul către internet plătit (vom beneficia de el peste vreo 10 zile), iar satelitul ăsta ar însemna nu-știu-câte zeci de lire, plus nu-știu-câte lire extra pentru canalele de sport, plus nenorocita de taxă TV despre care v-am povestit. BT și Sky au achiziționat astă-iarnă drepturile BPL pentru următoarele 3 sezoane contra sumei de 5.140.000.000 £, deci trebuie să-și scoată și ei banul cumva. 

Și uite așa, deși sunt la o aruncătură de băț de stadioane pe care se joacă fotbal de clasă mondială, aflu scorurile de pe Facebook sau din aplicația Livescore, apoi citesc cronicile și editorialele din ziare. Dar tot e bine c-am scăpat de mocirla pseudo-fotbalistică din România. De când sunt aici n-am auzit numele niciunui președinte de club, al niciunui arbitru și, exceptând câteva scăpări exotice în decor făcute de The Special One, n-am asistat la niciun scandal. Fotbalul britanic e scump și greu accesibil, dar mult mai curat.

Livescore tocmai îmi trimite notify că diavolii au deschis scorul printr-un autogol. Oare britanicii n-au vreun Ilie Dobre care comentează la radio?