Friday, 7 August 2015

Cum am supraviețuit grevei de la metrou. Episodul 2.

express.co.uk
Dacă în urmă cu câteva săptămâni greva de la metroul londonez mi-a oferit prilejul să redescopăr orașul, cea de ieri mi-a dat ocazia să aflu că pot ajunge la noul loc de muncă mai simplu decât credeam. Ghici cu ce m-am deplasat ieri? Cu trenul, amigos. Ăla de pseudo-suprafață, pentru că se bagă și prin underground.

Aceste magistrale nu au fost afectate de grevă și cum am tren direct de la stația de lângă Crouch End până la Old Street, acolo unde lucrez, lucrurile au fost simple. E drept, am reușit să mă îmbarc de abia în al 4-lea tren sosit la peron, dar am ajuns la birou la timp. Iar aseară când m-am întors acasă a fost poezie de-a dreptul.

Pe peron și în stațiile de autobuz au fost distribuiți impiegați și polițiști pentru a organiza fluxul călătorilor. Eram rugați prin stație să nu forțăm ușile, pentru că următorul tren urma să vină în 2-3 minute. De altfel asta se întâmplă în fiecare zi la orele de vârf. În orice caz, remarc încă o dată organizarea londonezilor, care au făcut tot posibilul să limiteze pericolul de atac cerebral prin trenuri și autobuze, într-un global city care este străbătut zilnic de 4.000.000 de tube commuters și a cărui economie produce, tot într-o singură zi, 1 miliard de lire. Când e grevă însă se fac doar vreo 700 de milioane, atât de mare este impactul pe care o astfel de măgărie îl are. Deci nu vorbim doar de blocaje în trafic și de călători scelerați. Multe afaceri sunt date peste cap din cauza absenței clienților și chiar a personalului.

Știți ce nu le convine bulangiilor greviști de la metrou? Faptul că din septembrie vor intra în circulație primele linii care vor circula noaptea, asta deși băieții ăștia au salarii de vreo 3 - 4.000 £ pe lună și 52 de zile de concediu pe an. Asemenea tupeu? Mai mult decât atât, nu-i va obliga nimeni să-și ia ore de noapte începând din septembrie, pentru că vor fi angajați și alți conducători de tren. Cam așa umblă vorba prin târg, adică prin ziare.