Wednesday, 12 August 2015

Călător virtual pe neschimbatul litoral românesc

Dacă recent spuneam că muzica și parfumul sunt cei mai buni stimuli pentru a trezi amintiri, iată că o postare a unui prieten a reușit să mă teleporteze perfect în Neptunul copilăriei și adolescenței. Fotografiile, comentariile și textul sarcastic al lui Andrei mi-au provocat un mix savuros de nostalgie, zâmbet amar, amuzament pur și chiar o oarecare indulgență de tipul  "în ciuda acestor condiții voi iubi mereu acele locuri". Sunt sigur că exact ăsta va fi și efectul produs asupra acelora din generația mea care vor arunca un ochi aici.

Pentru a avea imaginea ideală parcurgeți și comentariile. Mirabela Dauer și Gheorghe Gheorghiu cântă la Cireșica? Doru Octavian Dumitru s-a autoextras din bârlogul cu miros acut de naftalină? Colosal, bă. Timpul chiar că a stat în loc.

Succintul textul scris de Andrei este prea bun pentru a nu-l cita în continuare. 

"Poate cea mai mare realizare istorico-arheologică naţională, staţiunile estivale Neptun-Olimp s-au conservat perfect. Acelaşi asfalt, aceeaşi tencuială, aceleaşi pietre; poate, ca să-i facă în necaz lui Heraclit, marea are şi aceeaşi apă.
Sigur, există şi un anumit grad de deteriorare, comparabil, poate, doar cu eroziunea sfinxului şi piramidelor din Gizeh. Dar asta ţine tot de farmecul locului.

PS: urcând pe faleza dintre Olimp şi Neptun, m-am împiedicat de aceeaşi denivelare din asfalt de care mă împiedicam acum 20 de ani. Ca să-l oftic şi pe ăla care a zis că nu lumea se schimbă, ci noi..."

Ca fapt divers, nu am mai fost pe litoralul românesc din 2010 și habar nu am când voi mai da pe acolo.