Saturday, 4 July 2015

The Londoner #79

Adică de prin metropolă adunate:

  • A venit canicula și peste Londra. Miercuri a fost marcat cel mai cald început de iulie din ultimii 10 ani (35ºC) și pot spune că mi-am amintit pentru prima dată de căldurile din România. Între timp lucrurile au revenit la normal și vara este din nou respirabilă. Aseară am bifat și prima furtună cu tunete și fulgere de când locuiesc aici.
  • Prin toate parcurile, mari sau mici, încep să se organizeze tot felul de summer festivals, multe dintre ele mobilizând din plin comunitățile locale. Încă un semn că oferta culturală din acest oraș este copleșitoare. 


  • În 8 luni de când sunt la Londra am câștigat cam cât câștigasem în ultimii 6 ani trăiți în România, însă ideea nu e că obțin mulți bani aici, ci că eram o mare lepră în țară. Prețurile obscene încă mă revoltă: 6,90 £ un kil de cireșe, 1,85 £ o apă plată de 0,75 l sau 1,50 £ un covrig cu mac, futu-l în paște pe mă'sa de covrig, că ar trebui să coste doar 30 de pence! Iar în Crouch End nu pot să beneficiez de un tuns banal pentru mai puțin de 14 £. 1 liră = 6,3037 lei, for your reference. 
  • Practic nu mi-am făcut niciun prieten adevărat de când sunt aici, dar nici nu am o problemă cu asta. Am deja amici din România pe aici, în cazul în care mă ia vreo depresie. Deși am lucrat în mai multe locuri, niciun coleg nu a propus vreodată să ieșim prin vreun pub sau ceva de genul, asta deși mă înțeleg cel puțin decent cu majoritatea. E drept, nici mie nu mi-a venit să propun asta vreunuia, că doar nu mi-era rușine. Cu o excepție: mi-am invitat o colegă după program, dar deh, e măritată și are un soț cam posesiv. 
  • În acest moment obiectivul meu nr. 1 este să-mi iau bilet la Supercupa Angliei (FA Community Shield) și să sparg astfel gheața în privința meciurilor văzute de pe stadion. Chelsea și Arsenal își vor disputa acest trofeu pe Wembley, peste patru săptămâni. Biletul va costa în jur de 40 £. Wimbledon? Nici măcar nu am mișcat un deget pe mouse pentru a mă interesa cum ajung pe acolo, pentru că nu avea rost. Cred că am mai multe șanse s-o scot pe regină la o plimbare decât să văd un meci de tenis la Wimbledon. Prețuri mari, ofertă extrem de limitată, cozi interminabile în căldură, sold outs, etc. You get the picture. Și deja nu mai pot cu insipidul Andy Murray, care este mediatizat excesiv prin ziare.
  • Apropo de ziare, de fapt de tabloide: au făcut o știre doar din faptul că Adele a fost văzută luând cina alături de soții Beckham la un restaurant din Mayfair aflat exact în fața farmaciei în care lucrez. Nu s-au lăsat paparazzi până nu le-au tras o poză când au ieșit din local. Vedetele ar fi trecut însă neobservate prin fața colegilor mei, care în schimb m-au înnebunit deja cu starurile Bollywood pe care le admiră prin farmacie, întrebându-mă dacă am auzit de respectivii actori. Mă, nu. Nici măcar de unul. 
  • Este cumplit câți țigani cerșetori sunt acum prin Mayfair și tare aș vrea să se ia niște măsuri împotriva lor. Am remarcat și primul căcat pe trotuarele acestui cartier, unul dintre cele mai scumpe din lume. Cartierul rezidențial, nu rahatul. Și nu, nu era de câine, asta doar dacă nu cumva câinele s-a șters la cur și a lăsat hârtia acolo. Fir-ați ai dracului de țigani nenorociți. 
  • Și dacă New York a avut parte de un 9/11, Londra a suferit un 7/7. Marți se vor comemora 10 ani de la gravele atentate teoriste londoneze. 4 bombe (3 la metrou și una într-un bus) au ucis atunci 56 de oameni, rănind peste 700. La acea vreme eu tocmai mă întorsesem de la Viena, unde văzusem primul meu concert U2, locuiam în Ploiești și urma s-o apuc pe lungul traseu București - Cluj - București - Ploiești - Londra. 

Stereophonics au o piesă despre 7/7. O știți, dar poate aveați impresia că e o melodie de amor. Inspiratele versuri de mai jos vor face lumină cu siguranță:

"You can find yourself a God
Believe in which one you want
'Cause they love you all the same
They just go by different names."