Saturday, 25 July 2015

Summer Festival @ Alexandra Palace

Azi am dat o fugă la bâlci. Am folosit bâlciul în sine drept motivație pentru a mă plimba până la Alexandra Palace și pentru a face poze. Vara asta vor fi mai multe zile de festival, în weekend-uri diferite. Era puhoi de lume, de zici că toți nord-londonezii dăduseră iama la palat și pe dealurile din jur. Vreau să fac două remarci:

1. Lăsând la o parte organizarea, diferența principală dintre un bâlci din ăsta British și unul clasic românesc gen "Zilele parcului IOR" sau "Festivalul berii din Buzău" este dată de calitatea umană, mai exact de procentajul pe care cocalarul îl ocupă în marea masă. Aici cu greu dai peste indivizi pe care, dacă ai putea, i-ai face să dispară cu puterea minții. Sunt și aici, desigur, dar mult mai puțini. În România aveam fantezii în care lichidam vreun sfert din populația care se adună la un festival. Pentru că mă deranja prin atitudine, prin zgomot, prin gesturi și prin aspect, în timp ce aici nu mă fute nimeni la cap. Cu alte cuvinte pericolul de a face atac cerebral din motive ce țin de fauna înconjurătoare este mult mai redus în Anglia.

2. Am ascultat câțiva trubaduri, printre care și un suav menestrel, un fel de Ed Sheeran wannabe. Câteva gagici se udaseră puțin ascultându-l. Și mă întreb din nou: de ce oare prind atât de bine la public aceste miorlăituri folk? De ce nu-l imită mai mulți pe Dave Grohl, de exemplu? Ed Sheeran și toți fătălăii de genul lui ne sunt modelele artistice?

Ok. Cum ce altceva mai era pe acolo? Păi ce să fie: mâncare și băutură cât cuprinde, un patinoar, open air cinema, silent disco (adică o hipstereală pe care niciodată n-o voi înțelege; asta e ca și cum faci sex pe mutește și fiecare se gândește la altcineva), mai multe scene pentru prestații live, un tobogan gigant montat pe deal și alte nebunii.

Kubrick, în sfârșit salvez și eu pozele la o mărime normală (3-4 MB adică). Greșeala pe care o făceam până acum e că alegeam "super" quality în loc de "high" când le transformam din .nef în .jpg.