Sunday, 19 July 2015

Crouch End Hill, N8

Faptul că generoasele mele ferestre, aflate la primul etaj, dau chiar la strada principală a cartierului, mă face să-i simt pulsul cum nu se poate mai bine. Și asta mai ales în weekend. Locuiesc practic într-o intersecție ale cărei străzi sunt pline de viață la orice oră. Din ușă în ușă dai peste pubs, restaurante, cofetării apetisante ce par desprinse din filme, cafenele, magazine, bănci.

Așadar fie că beau o cafea la fereastra pe care n-am mai închis-o de săptămâni bune sau fac altceva prin cameră, zumzetul cartierului nu mă părăsește niciodată, de la discuțiile trecătorilor (de multe ori inteligibile), la certurile amorezilor și urletele petrecăreților nocturni.  

Aproape totul se petrece în stradă în Crouch End. Stau la geam și am senzația că sunt pe stradă. Merg să mănânc într-un local (exemplu concret de aseară), mi se oferă masa de la fereastră, dar fereastra asta practic nu există și astfel mănânc în stradă. Trebuie să arunc gunoiul? Îl las într-o pungă sigilată, chiar în stradă. Vreau să ofer două perechi uzate de pantofi unor amărâți? Le pun în containerele special amenajate în acest sens, aflate în stradă. Mă interesează ultimele știri sau poate că am doar simpla plăcere de a răsfoi și mirosi un ziar după prea multe texte citite pe laptop sau smartphone? Găsesc o ediție gratuită Evening Standard pe stradă. Și berea se bea tot în stradă, mai ales dacă fumezi. Vreau să ies să mă întind pe iarbă? Într-un minut ajung în părculețul din fața Hornsey Town Hall și pot să mă culc acolo dacă vreau sau s-o pun de un picnic. 

Sirenele, muzica ce se aude din mașinile oprite la stop, muzica jazz live care răzbate din vreun local, mașinile de intervenție de tot soiul care-și fac foarte prompt treaba, autobuzele etajate care aproape îmi oferă șansa să dau mâna cu cei aflați la etaj, mirosul de mâncare, toate definesc deja inconfundabila amprentă a acestui cartier, perfect locuibil și consumabil pentru cei din middle class, pentru familiști și artiști. Acum vreo două săptămâni chiar am admirat de la geam o lungă paradă de majorete și diverse tiribombe. Ce căutau pe străzile din Crouch End? Habar n-am, dar comunitatea este vie și asta contează. 

Pe alții poate că i-ar obosi forfota asta, dar mie îmi place la nebunie. Așa cum îmi place și vara britanică: doar două zile de caniculă a avut de oferit până acum. 

Semnează pleonastic, 
un Crouch Ender boem.