Saturday, 20 June 2015

The Londoner #75

Adică de prin metropolă adunate:

  • Se vor împlini în curând 6 luni de când n-am părăsit Londra, adică n-am mai ieșit din perimetrul orașului nici măcar prin vreo suburbie. Este probabil un record, pentru că nu țin minte să fi respirat atât de mult aerul unui singur oraș în trecut, fie că el s-a numit Câmpina, Ploiești, București sau Cluj.
  • Se zice că moda masculină londoneză în privința părului facial din această vară va fi beardstache-ul. Deși acest termen are parte de diverse definiții, cea la care mă refer eu este asta: mustață lungă pe care o combini cu o bărbiță de câteva zile. Ceva de genul ăsta. După ce mi-am sfidat deja constipatul șef purtând cioc mai bine de două luni, poate voi face aroganța supremă trecând la un beardstache. Mulți poartă mustăți din alea de epocă, a la Hercule Poirot, având colțurile rotite în sus și date cu gel, dar la așa ceva nu mă bag, puteți sta liniștiți.
  • Românii se / ne fac în continuare de rahat pe aici. Se putea altfel? Dar ne ofuscăm când suntem băgați în aceeași oală cu boschetarii și când se fac reportaje care ne-ar denigra. Singura șansă este să te scoți tu singur din oală, am mai spus-o. Altfel trebuie să accepți generalizările.
  • Pentru că poluarea pe Oxford Street ar fi la cele mai ridicate cote din Europa, se ia în calcul interzicerea autobuzelor pe acest bulevard. Apropo, am remarcat că londonezii se referă la continent ca și cum nu ar face parte din el, ceea ce (geografic vorbind) e cam adevărat. Trec zilnic pe Oxford Street, dar niciodată cu bus-ul, așa că nu m-ar afecta câtuși de puțin această decizie. Doi la mână, până se va pune în practică voi avea cu siguranță un alt job, foarte probabil în altă zonă, că Londra e a dracului de mare.
  • Am început să fiu agasat de trubadurii care cântă pe stradă, uneori atât de tare (mulți beneficiază de amplificare) încât îmi acoperă muzica din căști. Săptămâna trecută am dat peste un flautist în stația de bus de la Finsbury Park care efectiv m-a tâmpit. Îmi venea să-l întreb cât dracului vrea ca să ia o pauză.
  • Se va redeschide, pentru două săptămâni, restaurantul mobil din vârful BT Tower. Detalii aici. Este una dintre clădirile mele londoneze preferate, pe care îmi cade mereu privirea când am drum prin Marylebone.
  • Din categoria "famous people you meet in the streets of London" am bifat și prima celebritate din România, anume antrenorul Cosmin Olăroiu. Am dat nas în nas cu el pe un trotuar din Mayfair. Era relaxat și casual, părea în vacanță la shopping. Nu mai știa cum să ajungă la hotel, dar l-a lămurit un prieten. 
  • Foo Fighters ar fi trebuit să concerteze pe Wembley azi și mâine, dar au anulat aceste gigs din cauza accidentului suferit de Mr. Grohl. Partea bună nr. 1: nu mă mai oftic că nu aveam bilet. Partea bună nr. 2: nu mă mai fac de cacao mergând la stadion pentru a asculta concertul din afară, așa cum aveam de gând să fac. E păcat, oricum. La ora actuală nu există nimic mai sexy în muzica rock decât un concert Foos pe Wembley. Ăsta-i supremul în materie.
  • N-am înțeles mai nimic din Crouch End Festival și nu vă pot povesti lucruri interesante despre el. Am fost doar la scena din centrul cartierului de vreo două ori și am încercat să văd niște expoziții care mi s-au părut cam simpliste. În rest nu m-am coordonat prea bine și deși pe site oferta zilnică era impresionantă, faptul că nu m-am dus chitit la un anume eveniment și am adoptat mai degrabă o atitudine de gură-cască de ocazie nu m-a avantajat. Au fost prea multe costume și chestii pe teme horror. În orice caz, sunt sigur că dacă m-aș fi implicat serios aș fi avut ce să relatez. Poate la anul. 

Cheers!