Friday, 12 June 2015

Eu nu sunt plecat la muncă

Apropo de articolul de aseară. Este un termen folosit des în cadrul românilor din diaspora. Nu-i nimic rău în a pleca din țară "la muncă", însă vreau să specific că nu e valabil în cazul meu. M-am mutat de mai multe ori în viața asta: de la Ploiești la București în 2005. De la București la Cluj în 2009. Înapoi la București în 2012. Apoi la Londra în 2014. Niciodată nu am făcut-o pentru că găsisem un anume job în orașul respectiv și astfel munca m-a dus acolo, ci pur și simplu pentru că așa am ales.

Am optat pentru un oraș (sau chiar și pentru o țară, mai nou), apoi m-am ocupat de găsirea unui job. Nu mă mut doar de dragul muncii sau din nevoia disperată de a munci, o fac însă pentru că eu aleg orașul în sine și schimbarea atunci când simt că e nevoie de ea.

Cam așa stă treaba când vine vorba de ordinea firească a lucrurilor în cazul meu și de motivațiile care mă pun în mișcare. Și la o adică asta mă face mai bucureștean, mai clujean și mai londonez decât cei născuți și crescuți în aceste orașe sau mutați aici pentru că au fost aduși de nu știu ce job. Pentru ei este o întâmplare, pentru mine o alegere. Desigur, n-ar trebui să facem acum un top al celor mai devotați cetățeni. But just sayin'.