Friday, 1 May 2015

În atenția fotografilor amatori începători

Dacă nu ai o cameră profi și nu ești la început de drum în ale fotografiei, atunci această lungă postare nu cred că te va interesa. Vreau de mai multă vreme să scriu pe tema asta, din câteva motive: eu însumi sunt un fotograf amator începător și vreau să fac schimb de experiență, iar articolele în limba română pe care le-am găsit pe Google păreau simpliste și plagiate între ele. Prin urmare specific din start că nu vreau să fac pe deșteptul și că puțina teorie pe care am început s-o stăpânesc se află la un nivel superior practicii. Pe scurt: am multe de experimentat și de învățat, dar tare îmi place să fac asta.

Așadar te afli în posesia unei camere DSLR (uite aici ce înseamnă asta) și vrei să profiți cât mai mult de ceea ce-ți poate ea oferi. Desigur, ai o groază de setări automate, dar de ce ai vrea să te folosești de ele? Știți cum stă treaba cu setările automate gen "landscape", "portrait", "night landscape", "dusk/dawn" și toate celelalte? Ele îți salvează în general orice imagine și sunt șanse mici să-ți bați joc de vreo poză atunci când lucrezi într-un astfel de cadru prestabilit, însă nu poți obține fotografii extraordinare cu aceste setări și în niciun caz imagini care au amprenta ta proprie. Poți fotografia decent, dar pentru așa ceva nu-ți trebuie o jucărie DSLR, ci ar fi bună și una de buzunar.

A avea o cameră profesionistă pe care o folosești doar pentru a poza pe setări automate este ca și cum ți-ai cumpăra o limuzină pentru a te da cu ea pe străzile pline de gropi și cu limitări de viteză din România. Te minunezi de frumusețea și expresivitatea unor anumite fotografii și vrei să încerci să obții unele pe măsură? În niciun caz nu vei realiza asta pozând pe automat.

Fotografii profesioniști lucrează cu toate setările pe manual. Adică în manual mode. În cazul în care nu cunoști semnificația acelor M / A / S / P shooting modes, te poți lămuri aici, însă înainte de toate trebuie să vorbim despre cele trei setări de bază ale aparatului foto (aflate la îndemâna ta numai atunci când nu fotografiezi în moduri auto, desigur): aperture, shutter speed și ISO. Ele formează acel "triunghi al expunerii", excelent explicat aici.

Ce e expunerea? Ea reprezintă cantitatea de lumină care-ți intră in lentilă în intervalul de timp dintre focalizare și declanșare. Se măsoară în lucși/secundă și are un rol esențial în fotografie, de aceea cele trei setări care o determină sunt cele care te vor interesa cel mai mult. Astfel avem așa:

1.Aperture. Aceasta este deschiderea de care se bucură lentila aparatului tău. Iată o imagine care explică foarte clar. În mod logic, cu cât ai o deschidere mai mare, cu atât ai mai multă lumină în obiectiv. Așadar când folosim deschideri mari? În condiții de iluminat slab, dar nu numai atunci. Dacă vrei să fotografiezi portrete sau diferite detalii, este recomandat un aperture mare, pentru că te lasă să te joci cu depth of field (detalii despre asta găsiți aici, dar mai pe românește ăsta reprezintă câmpul în care obiectele din fotografie sunt focalizate, restul rămânând în ceață). Atenție însă, nu te poți juca așa dacă nu ai focalizarea setată pe manual. Aici în dreapta puteți vedea două imagini în care am experimentat depth of field în urmă cu câteva luni, când mă tot prosteam pentru a-mi învăța camera. La fel am procedat și în cazul The Coffee Cup Lovers, alternând obiectele focalizate în fiecare imagine. Apropo, acum deja nu mai concep portrete în care nu lucrez la depth of field.


Iată un exemplu:

Așa am fotografiat-o pe Ina la Sky Garden. Imaginea este mult mai clară și mai bine reliefată fiind focalizată pe subiect, în timp ce fundalul rămâne în ceață. Folosind aceleași setări, reply-ul Inei a fost pe măsură (asta este una dintre pozele mele preferate dintotdeauna).

Dacă avem lumină suficientă, e recomandat un aperture mic când fotografiezi la distanță, pentru că astfel tragi poze foarte clare, care-ți permit să zumuiești din belșug fără să obții imagini cețoase. 

2.Shutter speed. Viteza de declanșare (sau timpul de expunere) este al doilea element de bază în ceea ce privește expunerea. Se recomandă viteze foarte ridicate atunci când pozezi subiecte aflate în mișcare și viteze foarte mici atunci când pozezi obiecte statice, peisaje, portrete, etc. Eu nu mă bag încă la așa ceva și de o bună bucată de vreme pozez numai în aperture mode, în care viteza de declanșare se stabilește automat în funcție de aperture și ISO. De altfel asta este singura setare la care nu umblu și las camera să facă toată treaba.

3.ISO. Ce mai e și ăsta? Nivelul de sensibilitate al camerei la cantitatea de lumină primită. Țineți minte când cumpăram filme foto în urmă cu 10-15 ani și mai bine? "O să iau un film de 100 (sau de 400) cu 36 de poziții". Acel 100 (sau 400 sau cât vreți voi) reprezenta ISO. Multă lume avea oarecum eronata impresie că un ISO mai mare înseamnă musai și un film mai bun. Eu încerc să pozez cu ISO cât mai mic (de regulă 100 sau 200), pentru că un ISO mare duce la riscul de a avea pete luminoase în fotografie sau acel aspect neclar - nisipos de care eu mereu încerc să scap (și recunosc că de multe ori nu reușesc). În link aveți foarte clar exemplificată treaba asta.

Prin urmare acestea sunt cele trei elemente care îți reglează expunerea. Există multe combinații posibile, pentru că modificarea unui element necesită totodată modificarea cel puțin a unui altuia, pentru a păstra o expunere corectă. De exemplu, dacă ai aperture mic și ISO mic, viteza de declanșare ar trebui să fie mică, pentru a putea capta cantitatea de lumină suficientă, în condițiile în care primele două setări nu sunt generoase cu acest aspect. Dar dacă ai aperture mare, ISO mare și shutter speed mare, fotografia are mari șanse să fie overexposed, adică prea luminată. Și tot așa.

Este cazul să trecem și la celelalte setări. Ca să terminăm complet cu expunerea, începem cu exposure compensation. În cazul în care ați setat camera și nu sunteți mulțumit de expunere (sau vreți să obțineți un efect artistic), o puteți regla din acest buton. Eu pot face asta și după ce am descărcat pozele în laptop (folosesc soft-ul ViewNX 2 de la Nikon). Funcția asta poate fi folosită uneori cu efecte pozitive vizibile în cazul portretelor.

La flash compensation nu mă bag, cu toate că fotografiez extrem de rar cu blițul și consider că (la nivelul meu cel puțin) blițul este necesar doar când pozezi un subiect aflat în imediata aproapiere și întunericul este aproape total. În rest nu fac decât să stric pozele dacă folosesc blițul.

La picture control nu variez prea mult: merg fie pe portrait, fie pe landscape. Ar mai fi o variantă să optezi pentru vivid, dacă vrei mai multă culoare.

Nici bracketing nu folosesc (să nu o faceți nici voi dacă încercați să fotografiați în HDR).  Eu nici în HDR nu pozez, pentru că felul în care salvez fișierele nu-mi permite asta (explic imediat și aspectul ăsta).

Sunt însă mereu atent la metering (chiar și când pozez cu telefonul), care printre altele îmi reglează viteza de declanșare (detalii aici). Când pozez peisaje aleg matrix metering, iar când trag portrete center-weighted metering.

La active D-lighting mă bag foarte rar; există deja suficiente moduri în care poți regla lumina. Consider mai important white balance și acolo chiar îmi aleg o setare în funcție de lumina naturală sau artificială în care pozez. Exemple: direct sunlight, cloudy, flash sau incandescent (aceasta din urmă când pozezi în interior la lumina becurilor).

Ar mai fi color space, pe care l-am descoperit abia recent. Până acum am pozat numai în sRGB, dar voi încerca și Adobe RGB-ul să văd cum se prezintă. Înțeleg că ies mult mai faine pozele așa, dar dacă încerci să le încarci pe vreun site culorile nu-și vor păstra proprietățile.


În mare cam astea ar fi setările (cele din partea a doua a prezentării, adică de la exposure compensation în jos, se găsesc în meniul Nikon, dar cred că și alte camere au chestii identice sau măcar similare). Am omis din articol obiectivul camerei pentru că pe latura asta chiar nu am studiat și oricum eu am unul singur. Nu umblu atât de mult în detaliu încât să îmi doresc încă unul.

Fiți atenți și la rezoluție; mă gândesc că toată lumea își dorește să pozeze la rezoluție maximă. O cameră de 16,2 megapixeli îți oferă posibilitatea să pozezi la 4928 x 3264. Să nu faceți și voi ca prietena care m-a însoțit la New York în 2008. Ea și-a cumpărat de acolo o cameră și a început să tragă zeci și sute de poze, însă abia când a ajuns acasă și le-a descărcat pe laptop a remarcat că a fotografiat la rezoluția minimă (800 x 600). Și uite așa ne-am ales cu poze slabisime, cum e asta.


Fotografia de calitate reprezintă un subiect complex. Sunt multe chestii pe care abia acum le descopăr și eu și încerc să le învăț (în urmă cu 4 luni habar nu aveam de toate astea). Dacă vrei ca fotografiile tale să fie cu adevărat remarcabile și până și un privitor neavizat să spună "Wow, ce mișto e poza asta!" e bine să ții cont de toate aceste aspecte. În rest totul ține de cum încadrezi, cum focalizezi, cum poziționezi subiectul relativ la lumină și cum editezi fotografia la final. Unele poze au nevoie uneori de un simplu crop pentru a arăta mult mai bine; astfel sunt eliminate elementele care sunt în plus și privirea se poate focaliza pe ceea ce contează cu adevărat în respectiva poză. Până și mama face câte un crop și o ajustare automată a culorilor în IrfanView după ce descarcă un set de poze. Bravo ei. Eu de regulă umblu la sharpness în ViewNX 2 pentru că sunt fixist cu detaliile, dar mai ajustez și alte elemente atunci când consider că e cazul.

Focalizarea este foarte importantă nu doar pentru a te juca în depth of field, dar mai ales pentru faptul că o fotografie odată bulită la acest capitol este irecuperabilă, oricât ai încerca să o editezi după. Poți salva oricând o poză făcută accidental în contre-jour, de exemplu (cazul se rezolvă cu shadow protection și eventual contrast + brightness), dar nu una neclară din pricina focalizării. Eu mă ghidez în felul următor când pozez la distanță: urmăresc întotdeauna un panou, o reclamă, orice chestie cu litere în principiu, pentru că așa îți dai seama cel mai bine dacă ai focalizat cum trebuie. Dacă nu vezi bine textul înseamnă că imaginea nu este bine focalizată.

Dar când obții poze neclare mai exact? Păi cam în 4 cazuri: subiectul este prea îndepărtat și tu nu dispui de zoom adecvat, nu focalizezi bine, miști camera în momentul declanșării (e bine chiar să-ți ții respirația uneori când pozezi dacă nu ai trepied) sau subiectul se află în mișcare și al tău shutter speed nu e reglat cum trebuie. Sunt rare cazurile în care păstrez astfel de poze, astfel uneori trag mai multe cadre cu același subiect pentru a mă asigura că nimeresc măcar unul foarte clar.

Voi încheia discuția de azi cu formatul în care tragi fotografiile. O cameră DSRL îți oferă posibilitatea să optezi pentru RAW (anume extensia .nef, în cazul Nikon) sau FINE (.jpg). Sau chiar pentru ambele în același timp, dar nu-ți bate capul cu asta. Care este diferența? Uite aici o explicație. Dacă vrei să editezi pozele după (și dacă nu tragi sute de poze deodată), eu recomand RAW. De vreo două luni practic nu am mai tras niciun .jpg. Astfel pot umbla la poze fără să le alterez. Prea multe editări strică de fapt fotografia, nu însă și în formatul RAW. Iar la final o salvez ca .jpg. Dezavantaje? După un photo shooting pierzi ore cu editările și salvările (așadar se recomandă doar adevăraților pasionați de fotografie). Și ar mai fi memoria prea mare pe care o ocupă aceste fișiere (fie că le ții în cameră sau pe calculator), dar eu nu am o problemă cu asta pentru că le șterg imediat ce am obținut variantele finale ale fotografiilor, salvate .jpg.


Cred că este suficientă informație pentru început. Accesați link-urile din articol, căutați voi altele, citiți și vizionați cât mai multe pe temă și mai ales experimentați cât mai multe fotografii. Și, evident, citiți foarte atent manualul cu instrucțiuni al camerei foto (eu l-am parcurs de vreo două ori). Aștept păreri, sugestii și corecții.

Recomandări de final:

Adorama (YouTube channel for photographers)

Spyros Heniadis (un fotograf pasionat care prezintă o tonă de tutoriale pe YouTube - mulțumiri încă o dată cititorului care mi l-a recomandat!)

Blogul lui Dan Byron (foarte asemănător ca stil cu al meu: muzică, filme, literatură, povești din viața reală și multă fotografie, cantautorul fiind pasionat de treaba asta în ultimii ani)

Click!