Sunday, 31 May 2015

Filmul Survivor te plimbă pe străzile din Mayfair

Adică pe alea pe care le bat eu zilnic, fie mergând la job, fie cu diverse errands. Când am luat filmul nu știam că are acțiunea plasată chiar aici, dar am dat imediat peste ambasada USA, Grosvenor Square (vezi captura de mai jos) și multe alte străzi extrem de familiare. Câteva scene sunt trase în Hyde Park și în stația King's Kross St Pancras.

Messi: Qué genio, qué animal

În urmă cu ceva timp credeam că tiki-taka a murit și că era de glorie a Barcelonei a apus. Eram sceptic în legătură cu achizițiile făcute în vara trecută și mai credeam că Messi și-a atins de mult apogeul. Dar acest jucător mă lasă în continuare cu gura căscată (pentru mine este cel mai mare din istorie), iar jocul colectiv al Barçei mă face să-i aplaud de nebun chiar și când îi urmăresc pe YouTube.

Friday, 29 May 2015

The Londoner #71

Adică de prin metropolă adunate:

Tuesday, 26 May 2015

Regent's Park

Ieri a fost zi liberă în UK (din nou), așa că am dat o fugă în parc. Ce să zic, sora mea avea dreptate: Regent's Park este cu siguranță mai frumos decât faimosul Hyde Park. Și, din fericire pentru noi, mult mai aproape de zona în care locuim. Are acel je ne sais quoi care te face să te îndrăgostești imediat de el. Este mai intim, mai viu și mai colorat decât omologul său la care făceam referire mai sus. Singura problemă: mustea de arăbime (am văzut până și covoare întinse pe iarbă pentru destinderea unui familion). Asta e, am scăpat de țiganii din România și am dat peste ăștia.

Monday, 25 May 2015

WhatsApp vs. Facebook Messenger

ordoh.com
În cazul meu lucrurile sunt clare: dacă sunt departe de laptop și folosesc doar telefonul prefer uațapul (chat și telefonie impecabile + display mai fain, în timp ce pe mess-ul de Facebook nu primesc nepermis de multe replici, iar convorbile telefonice se aud semnificativ mai prost), în schimb dacă sunt la laptop folosesc Facebook Messenger pentru că tastez mai ușor și nici nu am probleme cu acest chat atunci când îl utilizez din browser.

Sunday, 24 May 2015

Despre burqa și căsătoriile homo

Două știri s-au făcut remarcate în acest weekend în Europa. Pe scurt despre ele:

Atunci când sportivii plâng

Realizezi că deși banul dictează în această lume nebună, până la urmă sentimentele sunt inegalabile. Și că sportul încă produce emoție, atât celor care-l practică dar și celor care-l urmăresc. Niciun sportiv nu plânge din cauza banilor; până la urmă ei dețin deja o căruță întreagă, iar locul doi este plătit regește în toate competițiile majore.

Saturday, 23 May 2015

Muviz #334

Clouds of Sils Maria mi-a atras atenția în posterele de la metrou. Juliette Binoche și Kristen Stewart joacă foarte bine și au chimie pe ecran, dar povestea te cam pierde la un moment dat. Nota 7.

Friday, 22 May 2015

U2 rămâne un monstru

Cel puțin pe scenă. Îi tot ironizez eu de vreo 9 luni încoace, total dezamăgit de ultimul album și de atitudinea lor din ultima vreme, dar a fost suficient să-mi arunc ochii la un live din noul turneu ca să revin la sentimente mai bune. Am mers la sigur, căutând Until the End of the World, piesa U2 cu cel mai tare live outro în opinia mea. Recunosc că încă nu m-am prins cum vine treaba cu ecranul ăla sefeloid și deși înregistrările sunt proaste, e clar că U2 încă te poate băga în transă la un concert (aici aveți clipul filmat dintr-un alt unghi, în care puteți vedea că Bono a revenit la schemele din era Zoo TV când făcea pe The Fly).

Wednesday, 20 May 2015

Persoana I: Singular și plural

Întotdeauna i-am privit ușor ironic pe fanii unei echipe care se identifică într-atât de mult cu ea încât vorbesc la persoana I și nu la persoana a III-a despre respectiva echipă sau despre jucătorii ei. "Duminică jucăm cu Real Madrid. Cred că batem. Avem o șansă bună!" Ei bine, am un coleg care e fan Manchester United. Bineînțeles că auzi la el numai fraze gen "I think we can beat anyone now". Faza interesantă vine însă atunci când acest băiat dialoghează cu diverși clienți în farmacie.

Ce dracu' să mai scriu despre Gâdea?

M-au cam mâncat degetele în ultimele zile să comentez mizeria consumată săptămâna trecută în studioul Sclerozei Zilei. Dar nu mai am imaginație nici măcar să fac mișto de acest absolut detestabil personaj numit Mihai Gâdea. Pe bune. Și nici nu mai are sens. Am tot făcut asta vreme de 6 ani aici pe blog. Valabil și pentru Badea. Ce poți să mai spui despre acești lamentabili sclaveți? Poate că ar trebui să fiu mai atent cu știrile care-mi ajung în news feed, că la TV oricum nu mă mai uit, nici măcar online. Iar dacă tot îmi penetrează retina, măcar să mă amuz cu involuntarul umor al fanilor Antenei 3:

Sunday, 17 May 2015

De ce au radiourile doar 15 piese în playlist?

Dacă în urmă cu 4 ani mă declaram scârbit de muzica pe care o asculți la posturile de radio românești, acum vreau să dezbat un alt aspect. Așadar care-i faza cu playlist-urile astea obscen de scurte și implicit mai obositoare ca o babă guralivă, de zici că toți DJ-ii din lumea asta au doar computere din alea vechi, Pentium 286, pe care nu puteai pune mai multe melodii din lipsă de spațiu? Este o caracteristică generală se pare, pentru că și aici în UK am dat peste așa ceva.

Saturday, 16 May 2015

Spring in Crouch End (II)

Azi am făcut câteva poze cu sorella pe la noi prin ză hud. Primele două sunt surprinse la The Blue Legume, o minunată cafenea aflată vis-à-vis de The Church Studios. Apropo, pozele 6 și 7 sunt făcute pe strada pe care Dave Stewart și Annie Lennox au locuit în epoca Sweet Dreams.

Friday, 15 May 2015

Cum poți evita ridicolul după aproape 40 de ani de carieră muzicală (II)

Foarte simplu: încearcă să nu cazi de pe scenă, așa cum a făcut The Edge de la U2 aseară la primul concert din cadrul noului turneu mondial. Așa rupt sunt că n-am urmărit deloc știri despre turneu și nici nu mă interesează cum sună piesele, fie ele vechi sau noi. Am observat doar că n-au cântat One, în schimb îi tot dau înainte cu piese obosite cum ar fi Sunday Bloody Sunday.

Cele două întrebări care determină dacă ești îndrăgostit

Niște băieți au făcut un studiu complex și au ajuns la concluzia că poți determina cât de amorezat ești de persoana alături de care viețuiești răspunzând la două întrebări simple:

Sunday, 10 May 2015

Muviz #333

Black or White. Fain. Kevin Costner mi-a plăcut întotdeauna, dar filmul ăsta are mai multe aspecte mișto. Nota 7+.

Saturday, 9 May 2015

The Londoner #68

Adică de prin metropolă adunate:

Wednesday, 6 May 2015

Cum poți evita ridicolul după aproape 40 de ani de carieră muzicală

Păi ar fi recomandat să nu-ți vopsești părul blond, tu, lider al trupei, și nici să vă apucați să cântați la metrou ca ultimii obosiți, pentru a demonstra că sunteți cool și inocenți, deși turneele voastre din ultimii 20 de ani au învârtit sume amețitoare. Pentru că toate astea vă adâncesc în penibil, mai ales după ce ați lansat un album foarte prost. Și denotă observatorilor lucizi că vă străduiți prea mult.

Monday, 4 May 2015

Am rezolvat dilema microbistului londonez turmentat

Anume eu cu cine țin dintre atâtea echipe londoneze de primă ligă? Nu-i musai să-mi placă vreuna, desigur, ci doar așa de prosteală. E drept că de mai multă vreme Chelsea îmi era mai dragă un pic decât Arsenal, deși fieful tunarilor se află mult mai aproape de zona în care locuiesc. Ieri după prânz, tocmai în ziua în care împlineam 6 luni de când m-am mutat la Londra, am dat o fugă până la Stamford Bridge, Chelsea a câștigat titlul și eu m-am albăstrit, adică am decis că dacă e să susțin vreun club din metropolă, acesta este cu siguranță cel din vestul Londrei.

Friday, 1 May 2015

Tucă o va fute

ampress.ro
Asta e clar. Pe cine, ce, cum? Nu se știe, dar așa anunță el într-o poezie din aia profundă de-a lui. Nu-i mai urmăream de mult nemuritoarele creații, dar am dat peste chestia asta pe blogul lui Zoso. În urmă cu doi ani vă explicam și eu de ce Tucă e o labă tristă (și) ca poet. Apropo, nici nu vreau să mă gândesc ce furios s-a masturbat după ce a compus capodopera!

În atenția fotografilor amatori începători

Dacă nu ai o cameră profi și nu ești la început de drum în ale fotografiei, atunci această lungă postare nu cred că te va interesa. Vreau de mai multă vreme să scriu pe tema asta, din câteva motive: eu însumi sunt un fotograf amator începător și vreau să fac schimb de experiență, iar articolele în limba română pe care le-am găsit pe Google păreau simpliste și plagiate între ele. Prin urmare specific din start că nu vreau să fac pe deșteptul și că puțina teorie pe care am început s-o stăpânesc se află la un nivel superior practicii. Pe scurt: am multe de experimentat și de învățat, dar tare îmi place să fac asta.

Nu cutremurele omoară oameni, ci clădirile

Asta a declarat un oficial după drama din Nepal. Cu alte cuvinte, o construcție solidă nu va pica la un cutremur major. În clipul de mai jos puteți vedea de ce nu e bine să te prindă pe stradă o astfel de nenorocire, după cum spuneam în 2013. Când vine ăla mare stai la cutie și nu fugi afară.