Monday, 16 March 2015

The Londoner #53

Adică de prin metropolă adunate:

  • Londonezilor nu le e jenă să spună că n-au bani sau că un anume produs sau serviciu e prea scump. Am remarcat asta și la clienții de la job și printre cunoscuți. Până la urmă e normal, locuim în cea mai scumpă metropolă din lume.
  • Oraș scump dar și foarte poluat. O statistică recentă arată că în Londra poluarea este de 3,5 ori mai mare decât norma UE. 
    entstix.com
  • Îmi închipuiam că nația asta e cam scrobită și sobră așa de fel, dar văzând miștourile pe care le fac (în mod oficial) la adresa reginei și a prințului Charles, în diverse reclame și chiar piese de teatru, m-am convins că nu e așa. Lucrurile sunt mult mai relaxate în Regat. 
  • Atenție mare când butanați telefonul pe stradă pentru că se fură într-o veselie. E la modă furtul de pe bicicletă, chiar și în zonele ultra centrale. Trece pe lângă tine, ți-a smuls geanta sau telefonul și dus a fost.
  • În urmă cu o săptămână am ajuns pentru prima oară prin Tottenham. Zona este cam neagră, din toate punctele de vedere. E clar, n-o să țin niciodată cu The Spurs.
  • Londra este vestită pentru ploaie și pentru vremea de rahat în general, dar am realizat recent că de când sunt aici n-am prins nicio furtună din aia adevărată, cu tunete și fulgere. Ploile londoneze sunt ușurele și deseori pot fi gestionate chiar și fără umbrelă, doar cu o glugă. Cred că folosesc umbrela mai rar ca în România.
  • Pe bulevardele principale vezi mulți homleși care dorm pe trotuar fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Mulți au câini de companie. E cam de porc că nu se ocupă nimeni de ei, într-un fel sau în altul. Pe Oxford Street vezi cerșetorul pe trotuar, ridici privirea și-n vitrina de lângă el dai peste un ceas care poate costa și 12.000 £. Vineri am avut parte de un moment agasant și inevitabil mi-am adus aminte de România: eram într-un McDonald's din apropierea Oxford Circus și m-am trezit cu o cerșetoare în față, foarte posibil româncă, care-mi cerea de mâncare. Dacă aș fi putut s-o fac să se evapore în eter doar cu puterea minții aș fi făcut-o.
  • Pentru că sunt foarte multe accidente în care sunt implicați bicicliști, motocicliști și pietoni, primarul Londrei vrea să introducă limitarea vitezei autovehiculelor la 20 de mile pe oră (deci vreo 32 km/h) în unele zone centrale. Cam nasol dacă ești șofer sau dacă folosești des bus-ul. Iar dacă ești pieton sau biker adu-ți aminte vorba aia cocălărească de duh: belește ochii ca să nu belești altceva.
  • Eram prin Camden Town acum câteva zile și am dat peste un negru care m-a luat direct așa: "Yo, want some weed?". Nu, merci, n-am nevoie. Vecinii mei de sus fumează cu atâta patos încât devin ușor high doar urcând scările. Și asta aproape zilnic. 
  • Nu le am eu cu teatrul, dar văzând senzaționala ofertă de aici m-am decis să-mi iau bilet. În luna care urmează poți să-i vezi pe scenă pe Kevin Spacey, Juliette Binoche și Kristin Scott Thomas. Asta ca să dau doar câteva nume. Bine, vorba vine poți. Se pare că m-am trezit târziu și majoritatea spectacolelor sunt deja sold out, dar tot ajung eu curând la o reprezentație. Poate mai curând decât la un meci din Premier League și asta mă duce cu gândul la:
  • Seara de Champions League de săptămâna trecută, când am ieșit de la muncă și m-am dus direct în The Hope & Anchor, un pub aflat la vreo 10 minute de mine unde nu există ceai sau cafea și lumea s-ar uita ciudat la tine dacă ai cere un șervețel. Aici fusesem cu tata să văd finala Capital One Cup. Mă așteptam să dau peste aceeași atmosferă incendiară și pub-ul să fie full. Nici vorbă. La Chelsea - PSG au venit doar vreo 10 - 15 inși, care au privit meciul fără patimă. Am aflat ulterior că spiritele se încing mult mai bine în competițiile domestice. Doi la mână, juca Chelsea, care nu e prea populară în North London.
Cheers.