Wednesday, 4 March 2015

The Londoner #48

Adică de prin metropolă adunate:


  • Nici acum nu recunosc monedele englezești, în afara celor de o liră, două lire și 50 de pence. V-am mai zis, sunt ilogic făcute și scrisul de pe ele este efectiv minuscul. Dacă nu le înveți ca un papagal (ceea ce niciodată nu-mi place să fac) nu ai cum să le reții, prin urmare evit să le folosesc.
  • Deși ai putea spune că în Londra, aici la mama lor, ai cea mai bună ocazie să-ți exersezi engleza autentică, să știți că nu e chiar așa. Fiind mulți imigranți (dintre care unii vorbesc foarte prost engleza), vă dați seama cam ce iese. De multe ori trebuie să vorbești și tu prost, adică să te cobori la nivelul lor, pentru că altfel nu te înțeleg. "Me Tarzan, you Jane, I put here, you put there, take bag, take chair". Cam așa stă treaba. Dacă te dai pe chestii gen "would have, could have" deja i-ai amețit.
  • E musai să vă luați alunele alea în coajă dulce făcute de vânzătorii ambulanți de pe podurile Londrei. Ultima dată am mâncat unele cumpărate de pe Tower Bridge, în timp ce stăteam pe o bancă de pe malul Tamisei și mă holbam fascinat la The Shard. Cred că asta cu alunele ar fi mers la "micile plăceri ale micului londonez".
  • Metropola are ambiții serioase de preamărire. Este no.1 în lume la destule capitole, dar vrea să fie prima la și mai multe. Aruncați un ochi aici.
  • Mâncarea nu este însă pe lista de mai sus. Să nu uit: fructele si legumele de aici nu prea au gust. De altfel mâncarea englezească autentică este zero. Celebrul fish & cips (menționat de toată lumea atunci când întrebi care este cel mai clasic deliciu culinar al englezilor) cu greu poate fi încadrat la chestii tradiționale și unice. Dar asta nu e deloc o problemă pentru că există atâtea restaurante încât orice om de pe planetă va găsi minim o tonă care să-l mulțumească. Nu mă interesează mâncarea tradițională englezească, pentru că oferta este extrem de bogată în ceea ce privește tradițiile culinare din alte țări. Și nici nu mă tratez cu fasole și cârnați la micul dejun, cum nu cred că o fac prea mulți.
  • Misterul țevilor separate de la chiuvete? (Parțial) rezolvat! Adică tot o mare tâmpenie rămâne, oricum ai da-o.
  • Cum tata era în oraș și pe Wembley a avut loc duminică finala Cupei Ligii Angliei (Capital One Cup), hopa și noi pe net să ne luăm bilete. Cel mai ieftin costa 150 de lire, prin urmare am mers într-un pub să vedem meciul cu băieții din cartier, adică majoritatea fani Tottenham și câțiva fani Chelsea. Am stat în picioare cu berile în mână, dar a meritat.
  • Dacă ajungeți în Londra și căutați un magazin cu suveniruri, vă recomand Cool Britannia din Piccadilly Circus. E imens și va fi aproape imposibil să plecați cu mâna goală sau să găsiți un produs fără steagul Marii Britanii pe el.
  • Sunt de 4 luni în Anglia și în timpul ăsta am slăbit vreo 6 kile (de la 79-80 la 73-74). Cauze? Nu mai mănânc ca un porc și fac multă mișcare (plimbări + joburi ce implică mobilitate continuă;  nici măcar actualul  nu constă în muncă de birou). Dacă nu las nici bărbița să crească un pic ajung să arăt ca un gușter adolescentin, nicidecum a bărbat de 36 de ani. Ceea ce vă doresc și vouă.
Cheers!