Saturday, 14 March 2015

De ce e importantă cravata?

Mărturisesc că până la vârsta asta n-am înțeles și mereu am considerat că un bărbat poate fi cel puțin la fel de elegant și oficial fără a avea textila aia înfășurată la gât. Dacă stai să te gândești e chiar amuzant că ne-a bubuit mintea să creăm un astfel de accesoriu vestimentar absolut inutil. În dress code-ul de la actualul job cravata e obligatorie ("că zona, că clienții, că morții mă'sii") și astfel am ajuns s-o port în ultima lună de mai multe ori decât o purtasem de când m-am născut și până acum. Pe bune. Cu toate astea tot nu i-am prins șpilul, ci mai degrabă am învățat următoarele:

În urmă cu 7 ani, folosindu-mi cravata în scopuri promoționale.
Te poți îmbrăca de doi lei în rest, având impresia că ești elegant. Poți purta același pulover ieftin zilnic, fără să-l schimbi vreodată. Zilnic la fel, fără ca nimeni să te vadă vreodată altfel îmbrăcat. Cravata pe care o fetișizezi mai ceva ca o zgardă BDSM se face văzută doar prin nodul de la gât, dar contează că-i acolo. Nodul face totul. Pantofii pot fi casual și nefăcuți, numai tu având impresia că-s business. Pe stradă poți umbla într-o geacă lăbărțată de fâș, cu o plasă de pânză în mână plină cu acte (genul de plasă cu care de regulă te duci la aprozar). Și poți fi crispat, ciufut, super fixist și nesimțit cu angajații. Cravata și linsul clienților în cur, cărora le zâmbești forțat, salvează aparent situația și-ți lasă senzația că ești un dandy.

Exact ăsta e șeful meu. Un prichindel scelerat și ușor bâlbâit, numai bun de fixat într-un tomberon de unde să le explice ălora care aruncă hârtii că nu folosesc mișcarea și unghiul corect. N-ai da o murătură degerată pe el când îl vezi, nici din punct de vedere vestimentar și nici ca atitudine. Bă, da' are el cravată? Are!