Tuesday, 17 February 2015

The Sales Assistant

O poveste din nordul Londrei, ca multe altele. Se face că te muți în marele oraș și începi să lucrezi prin pubs și restaurante. Nu c-ar trebui "s-o iei de jos", ca un umil și insignifiant călător pierdut în marea metropolă ce ești, ci pentru că astea-s la prima mână. A începe de jos este deseori inevitabil, dar nicidecum obligatoriu. Așa că atenție la mentalitatea potențialului emigrant din fiecare dintre voi. Schimbi vreo trei jobs în trei luni, mai împuști o liră, țintești mai sus, cauți, umbli, bați la uși, spamezi inbox-uri, arunci CV-uri în stânga și-n dreapta și la un moment dat ești chemat la o discuție de către clientul singuratic pe care-l servești ocazional cu câte o bere și un kebab seara la închiderea programului.

Respectivul domn te trimite la un interviu într-o farmacie / cabinet medical aflată la doar 100 de m de Oxford Street, chiar lângă ambasada americană. Stai vreo trei ore la povești, bați palma cu respectivii, devenind astfel primul angajat non-indian al unei renumite afaceri de familie cu o tradiție de peste 22 de ani și astfel de la waiter treci la nivel următor, numit sales assistant, în cadrul unei instituții frecventate de unii dintre cei mai influenți oameni ai lumii. Că doar și pe ei îi lovește răceala.

Un pic mai târziu mergi la un alt interviu, cu siguranța și ușoara infatuare a omului care deja nu mai depinde de acel job, dar își dorește acel interviu ca pură experiență. Și uite așa simți că Londra începe să te iubească, adormind indolentul din tine, dar ținând mereu treaz micul artist boem.