Friday, 6 February 2015

Micile plăceri ale micului londonez din mine

Ziarele pe care nu ai timp să le citești chiar dacă ai face numai asta o juma' de zi. Mirosul de ziar. The Guardian sau Evening Standard, care se distribuie la metrou. Un rollie pe care-l savurez pe fereastră, odată ajuns acasă, în mijlocul sătucului Crouch End. Oamenii noi, micile interacțiuni. Primul rând de la etajul busului, de unde admir orașul (mai nou cu riscuri se pare; apropo, 91 este un traseu pe care-l folosesc foarte des, pentru că leagă zona mea de centru).

Liniștea Londrei văzută de acolo de sus atunci când ies seara de la muncă. Coloana sonoră (la care contribuie tot mai des Oasis) atunci când călătoresc. Sentimentul de turist în propriul oraș, oferit de complexitatea acestuia și nicidecum de lipsa apartenenței. Fotografiile pe care mai nou nu prea mai am timp să le fac. Fotbalul britanic pe care nu prea am timp să-l urmăresc live, dar îl citesc și-l joc pe calculator. Mica dilemă Chelsea vs. Arsenal (cu ce echipă să țin oare?). Mâncarea turcească din pauza de masă, dulciurile, Ayran-ul și cafeaua. Burgerii din pubs. Mirosul de mâncare de pe stradă. Felul în care britanicii folosesc prietenescul "cheers" pentru a saluta și mulțumi, nu doar atunci când dau noroc. Și alte prostioare, printre care și faptul că pot să vă povestesc toate astea ca într-un mic serial.