Wednesday, 7 January 2015

Nu folosiți hashtag-ul aiurea

Și prin "aiurea" înțeleg următoarele: abuziv și pentru cuvinte care nu pot forma un label. Am observat că multă lume se pretează la asta în online, probabil doar pentru a părea cool sau poate că unii pur și simplu nu înțeleg rostul acestui hashtag. 

Ideea e așa: când pui #rahat (am luat un exemplu aleator) pe Twitter, Instagram sau Facebook, formezi un label. Sau aderezi la unul. Adică la o categorie anume. Se formează un link care te duce la alte postări similare, ce folosesc același hashtag. Dacă cineva dă peste postarea ta și este curios să vadă ce a mai apărut pe temă, postat fie de tine sau de către altcineva, dă click pe acel hashtag. Asta-i toată povestea. E o chestie similară cu acele labels care apar pe un blog: de exemplu articolul ăsta se încadrează la Satire și Social Media.

Tot inepte mi se par și acele hastags epatant - exuberante din mai multe cuvinte, gen #ilovemylife, #thisismydream sau #icantbelievehowgreatimfeeling. Ok, am înțeles, simțiți nevoia să vă împărtășiți bucuria. Nimic rău în asta până la urmă. Dar puteți tasta normal aceste fraze, nu e nevoie de hashtag.

La categoria AȘA NU vă ofer și o postare recentă a lui Alessandro Del Piero, un mare fotbalist și un mare nobil pe care îl respect. Este unul dintre fotbaliștii mei preferați all time. Dar când văd o chestie ca asta de mai jos mă bufnește râsul.


Maestro, ce rost au toate acele hashtags și unde duc ele? Niciunul și nicăieri relevant. E un fel de "fuck.your.dots.". Eu și pe blog sunt foarte atent la categoriile astea, mai exact foarte practic. Alți bloggeri au o tonă de labels. Dacă scriu un singur articol despre o gâscă lovită de un tractor, ei vor folosi ca labels "gasca" și "tractor".

#Pai #de #ce #plm?