Nu folosiți hashtag-ul aiurea

Și prin "aiurea" înțeleg următoarele: abuziv și pentru cuvinte care nu pot forma un label. Am observat că multă lume se pretează la asta în online, probabil doar pentru a părea cool sau poate că unii pur și simplu nu înțeleg rostul acestui hashtag. 

Ideea e așa: când pui #rahat (am luat un exemplu aleator) pe Twitter, Instagram sau Facebook, formezi un label. Sau aderezi la unul. Adică la o categorie anume. Se formează un link care te duce la alte postări similare, ce folosesc același hashtag. Dacă cineva dă peste postarea ta și este curios să vadă ce a mai apărut pe temă, postat fie de tine sau de către altcineva, dă click pe acel hashtag. Asta-i toată povestea. E o chestie similară cu acele labels care apar pe un blog: de exemplu articolul ăsta se încadrează la Satire și Social Media.

Tot inepte mi se par și acele hastags epatant - exuberante din mai multe cuvinte, gen #ilovemylife, #thisismydream sau #icantbelievehowgreatimfeeling. Ok, am înțeles, simțiți nevoia să vă împărtășiți bucuria. Nimic rău în asta până la urmă. Dar puteți tasta normal aceste fraze, nu e nevoie de hashtag.

La categoria AȘA NU vă ofer și o postare recentă a lui Alessandro Del Piero, un mare fotbalist și un mare nobil pe care îl respect. Este unul dintre fotbaliștii mei preferați all time. Dar când văd o chestie ca asta de mai jos mă bufnește râsul.


Maestro, ce rost au toate acele hashtags și unde duc ele? Niciunul și nicăieri relevant. E un fel de "fuck.your.dots.". Eu și pe blog sunt foarte atent la categoriile astea, mai exact foarte practic. Alți bloggeri au o tonă de labels. Dacă scriu un singur articol despre o gâscă lovită de un tractor, ei vor folosi ca labels "gasca" și "tractor".

#Pai #de #ce #plm?

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Dimineți de iarnă în Londra

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)