Tuesday, 20 January 2015

Muviz #318

Am fost cam leneș în weekend așa că plusez abia acum o nouă serie de filme. Ca să nu mă lungesc prea mult o să revin mâine cu un articol despre seriale, nominalizările Oscar și, mai ales, calitatea fișierelor video pe care le descărcăm de pe net, pentru că am constat că mulți dintre voi sunt foarte indulgenți la acest capitol. 

redcarpetcrash.com
Hai să începem cu The Theory of Everything. E genul ăla de film destul de monoton care se remarcă doar prin prestația unui actor. Sau a doi actori, în cazul ăsta. Eddie Redmayne, pe care-l știți probabil din My Week with Marilyn, joacă senzațional. Nu doar asemănarea facială cu Stephen Hawking este aproape perfectă, dar și felul în care duce la capăt rolul. Probabil nu ar fi existat un actor mai potrivit pentru acest rol. Pe de altă parte, știți cum e, rolurile de handicapați și de ciudați au cele mai mari șanse să-ți aducă un Oscar. Dar asta nu scade din meritele lui Redmayne, care probabil îl va bate pe Cumberbatch și va câștiga marele premiu. E parte-n parte între britanici anul ăsta, încă un semn că industria de film din UK este în plină ascensiune.

Felicity Jones? Adorabilă. Încă n-am identificat dacă doar arată așa sau și joacă pe măsură. Cred că deja am un crush în privința ei. Poate mă duc s-o stalkeresc pentru că am aflat că locuiește prin East Central London, pe lângă Tamisa. O mai văzusem în câteva filme însă abia acum o remarc cu adevărat. Nota 7+ pentru The Theory of Everything. Și un 10 fără ezitare pentru prestația lui Redmayne.

Vă recomand fără prea multe detalii un film trecut cu vederea prea ușor, anume The Disappearance of Eleanor Rigby. Există trei variante (Him, Her și Them), toate relatând aceeași poveste din perspective diferite. Eu am văzut Them. În rolurile principale sunt vecinul meu de la care voi cere zahăr când rămân fără, James McAvoy, și o Jessica Chastain de excepție, în opinia mea aflându-se la cel mai bun rol în care am văzut-o până acum. După nume filmul pare a fi thriller, dar este vorba de fapt despre o dramă de cuplu. Una foarte bine scrisă și prezentată. Nota 7+.

Love is Strange este o altă dramă, însă una care dă rateuri. Filmul nu te prinde cu nimic și-ți prezintă monoton fapte de viață absolut banale. Nici măcar povestea de dragoste gay care se întinde pe 39 de ani nu te lovește cu nimic. Unii băieți de la Hollywood ar trebui să realizeze că dacă pui Chopin pe coloana sonoră a unui film nu e suficient pentru a naște o dramă de calitate. Nici măcar Marisa Tomei nu poate salva acest film. Nota 5.

Și The Sublime and Beautiful este foarte static pe alocuri, dar cu personajele din această dramă chiar poți empatiza. Deși nu dai peste actori cunoscuți, filmul merită văzut. Nota 7.

John Wick e cam weak, ca să zic așa. Ce porcărie! Și când te gândești că unele reclame îl comparau pe Keanu din această comedie involuntară cu Keanu din Matrix. Se bate un record totuși: n-am văzut în niciun film atâția băieți răi împușcați de la mai puțin de 1 m distanță. E chiar haios cum îi decimează domnul Reeves în timp ce, desigur, fiecare își așteaptă rândul, fără să le treacă prin cap să-l atace toți deodată. Nota 4.

Și uite așa ajungem la Preservation. Nu vă pierdeți vremea. Mai bine băgați un John Wick că ăla vă amuză, ăsta nici măcar atăt. Nota 3.

Încheiem cu un film bun, chiar foarte bun, recomandat de o prietenă: Das Leben der Anderen. A luat Oscarul pentru cel mai bun film străin și prezintă viața unor artiști din Germania redegistă a anilor '80, în timp ce erau filați de celebra Stasi. Ăsta-i filmul în care am auzit cel mai recent banc spus aici pe blog. Nota 8.

Vizionare plăcută!