Tuesday, 6 January 2015

Am început să mă rup de realitatea românească

Eram sigur că asta se va întâmpla și chiar am vorbit cu unii cititori pe tema asta înainte să plec. Deși au emigrat de mulți ani din țară, ei au rămas interesați la modul activ (citesc zilnic știri, postează, comentează) de ce se întâmplă pe meleagurile natale. Eu abia dacă mă mai uit la Banciu din când în când în reluare (deși îl prețuiesc la fel de mult) și devin tot mai plictisit de știrile și comentariile postate de prieteni sau diverse figuri publice care-mi apar prin feeds. 

Îmi asum riscul de a fi perceput drept figuristul cu impresii londoneze care nu mai are treabă cu România. Trebuie să realizați că despre România și români am povestit chestii nasoale pe blog mulți ani. Însă nici măcar nu-i vorba despre asta. Aș putea comenta în continuare, la modul satiric, dar nu mai îmi vine. Perspectiva e alta, viața mea e diferită, interesele mele s-au schimbat. Asta le explicam prietenilor pomeniți la început: nu pot înțelege cum, într-o țară străină fiind de foarte mult timp, sunt atât de interesați de ce a mai spus Ponta sau Băsescu, de ce s-a mai întâmplat în politică, economie, media și așa mai departe.

Păi cum aș putea eu să umblu toată ziulica prin metropola asta, să interacționez cu atâtea lucruri și oameni noi, să mă ocup de viața mea nouă de aici, iar când vin seara acasă să deschid laptopul sau TV-ul și să citesc știri despre PSD sau Iohannis? Sau să aflu ce-au mai spus Gâdea și Badea. Sau să citesc despre Gigi Becali, for fuck's sake. Încă mai apar știri cu ăsta. Nu-mi dă eroare pe undeva? Vorba unui prieten din Cluj, ar fi ca și cum aș umbla pe stradă cu capul întors la spate. Mai bine mă uit la BBC sau la Sky News sau deschid The Guardian pentru a afla știri despre realitatea în care viețuiesc, nu despre aia în care am fost plăsmuit. Știu, sună snob, dar nu așa stau lucrurile. Când eram în România mă uitam la B1, Digi24 și Realitatea TV, acum e normal să mă uit la astea de aici.

Despre fotbalul românesc nu mai știu aproape nimic și nici nu mă interesează. Ruptura asta avusese loc înainte să plec din țară. Iar Premier League urmăream și în România (chiar mai des decât o fac aici, din motive pur tehnice). O să fie un adevărat eveniment când voi merge la primul meci pe stadion și n-am făcut asta până acum din simplul motiv că biletele sunt aproape imposibil de achiziționat (am mai povestit pe temă aici).

Da, mai mult sau mai puțin inevitabil voi urmări în continuare ce se petrece în România. Și chiar voi mai scrie pe temă, dar mai rar, după cum probabil ați observat deja. N-ai cum să te rupi de tot și nici nu-i recomandat. Acolo am familie și prieteni, sunt cetățean român și mă pot întoarce în țară la o adică. Prin acest articol am vrut doar să spun că am intuit corect: știrile zilnice din țară nu mă mai pasionează când deja locuiesc pe alte meleaguri de două luni. Nu mai intră, pur și simplu. Interesul devine tot mai palid pentru că vorbim practic de un alt film. Și țin să precizez că nu contest câtuși de puțin nici dreptul de a fi interesat și nici interesul în sine al unui emigrant român, care nu are stare dacă nu aude vești din țară zilnic. Tot ce spun eu aici e că nu-l înțeleg.

Hai să vă mai arăt niște poze făcute ieri în realitatea mea imediată, anume prin zona Crouch End / Finsbury Park cu noua mea jucărie. Am mai tras zilele astea unele faine prin centru cu sorella însă nu are rost să vă bombardez (le-am pus pe Facebook oricum).