Friday, 30 January 2015

The Londoner #34

Adică de prin metropolă adunate:

Monday, 26 January 2015

Despre turci, succesul unui restaurant și copiii care nu au ce căuta în el

După mai bine de 40 de ore petrecute într-un local turcesc în ultimele 4 zile (mă refer la restaurantul pomenit în articolul precedent), am ajuns la niște concluzii noi și mi-am întărit altele mai vechi. 

Saturday, 24 January 2015

L-am întâlnit pe Mesut Özil

mirror.co.uk
Joi am început să lucrez într-un restaurant turcesc din Golders Green. Mai să-mi pice vesta cu sigla localului de pe mine ieri după-amiază când am dat nas în nas cu fotbalistul Mesut Özil, care a venit să ia masa aici. Se cunoaște cu personalul și am înțeles că mânăncă aproape zilnic la turcaleți, el însuși având bunici turci. Mi-a părut a fi un tip foarte relaxat și lipsit de orice aură de vedetă, ba chiar ușor timid. La plecare m-a salutat și în cazul în care o să apuc să vorbesc cu el sau să-l trag în vreo poză o să vă anunț.

Thursday, 22 January 2015

Femeia cuplată

Vreau să dezvolt un pic o idee pe care o pomeneam doar în treacăt în urmă cu aproape 4 ani (clipul ăla din articol este excepțional). Deci există puține turn offs mai mari decât să afli că o femeie pe care o cunoști s-a cuplat. Și iată de ce:

WhatsApp: De acum și pe laptop

Tocmai s-a lansat aplicația care poate fi folosită de pe laptop. Mie îmi convine, că prefer să tastez așa. E necesar să aveți ultima versiune a aplicației pe telefon, apoi intrați aici și scanați codul ăla din WhatsApp-ul de pe telefon (ultima versiune are și opțiunea "WhatsApp Web", de unde se face scan-ul).

Wednesday, 21 January 2015

Muviz #319

Așa cum spuneam ieri, azi vorbim puțin despre Oscars, seriale și calitatea filmelor descărcate din online.

Tuesday, 20 January 2015

Muviz #318

Am fost cam leneș în weekend așa că plusez abia acum o nouă serie de filme. Ca să nu mă lungesc prea mult o să revin mâine cu un articol despre seriale, nominalizările Oscar și, mai ales, calitatea fișierelor video pe care le descărcăm de pe net, pentru că am constat că mulți dintre voi sunt foarte indulgenți la acest capitol. 

Monday, 19 January 2015

One New Change (II)

Pentru că data trecută aveam doar telefonul la mine, m-am gândit că dacă tot sunt în zonă să trag niște poze ca lumea. În unele imagini puteți remarca un skyscraper impresionant aflat în plină construcție. N-am reușit să identific cum se numește; până la urmă este doar unul dintre zecile care se vor înălța în Londra în curând

Ianuarie este o lună tristă pentru amor

Am scris acest articol în urmă cu 3 ani și de atunci remarc în statisticile blogului cum, în fiecare lună ianuarie, căutările deprimaților amorezi care speră să găsească soluții miraculoase pentru a-și recupera partenerul (ajungând, implicit, la articolul cu pricina) o iau efectiv razna. Așadar pot concluziona fără pericolul de a mă înșela că avem de a face cu una din două:

Saturday, 17 January 2015

Și ei își fac veacul prin Crouch End

Și prin împrejurimi. Din categoria "vedete care locuiesc în cartierul meu sau trec relativ des pe aici" trebuie să încep această cancaniadă cu James McAvoy, actorul scoțian care-mi este practic vecin (stă undeva la 6-7 minute de mine). Azi am trecut pe la pub-ul preferat al lui James, Earl Haig Hall, loc în care anul trecut actorul a pus la punct o groupie insistentă. Bine i-a făcut.

Friday, 16 January 2015

Inside My Nest (self-portraits)

Pentru că cele mai mișto selfies ți le faci singur (marcați maxima asta), chiar dacă pozezi cu câte o geană pe/sub fiecare lentilă. Ca să iasă simetria, nu de alta. Londonezii care au nevoie de noi poze de profil să mă contacteze. Rog seriozitate!

Așa ar fi trebuit să arate trailer-ul Gone Girl

Tocmai am privit chestia de mai jos și încă râd. Amigos, mie mi-a plăcut filmul (nominalizat ieri la Oscars pentru rolul batshit crazy făcut de Rosamund Pike), dar nu pot să nu-i apreciez pe băieții care au realizat satira de mai jos. Dacă și vouă v-a plăcut Gone Girl o să vă simțiți un pic prost după ce vedeți acest "honest trailer". Mwuahah!

Thursday, 15 January 2015

Cum am ajuns la premiera mondială a filmului Kingsman

Păi absolut accidental, așa am ajuns. Asta a fost din categoria "doar ieși din casă, pe străzile Londrei sigur vei da peste ceva cool". Ieri mă aflam prin Leicester Square și am descoperit că la Odeon Theatre urmează să aibă loc premiera filmului Kingsman: The Secret Service. Așa că m-am tras aproape de covorul roșu pentru a căsca gura. 

Waterloo Bridge (in broad daylight)

Dacă până acum mă chinuisem să fotografiez de aici numai noaptea, ieri am fost să trag niște poze în plină zi. Problema este că n-am trepied și pe podurile Londrei bate un vânt de te caci pe tine -> degete înghețate + aparat care tremură din cauza vântului crâncen = cam greu să surprinzi o imagine clară la distanță.

Despre vegani și vegetarieni

Rahat, am scris bine? Știu că-s două categorii diferite și deși mi s-a explicat în mai multe rânduri care e diferența niciodată nu o rețin, poate pentru faptul că nu-i iau în serios pe acești ciudăței. Am vrut să scriu despre asta mai demult, dar nu mai e cazul să detaliez. Un prieten de-al surorii mele concluzionează sec:

Tuesday, 13 January 2015

#jesuisbanciu

Mi-aș dori acum, utopic vorbind, ca toți românii care au adoptat sloganul "Je suis Charlie" să posteze și un "Je suis Banciu", în numele aceleiași des invocate libertăți de exprimare. Pentru că B1 TV a primit o amendă de 20.000 de lei de la CNA după ce Banciu a spus că Islamul e o religie de rahat care îndobitocește. Cam ce spuneau și ăia de la Charlie Hebdo, numa' că-n desene. Franțuzii au fost căsăpiți, Bancione a fost amendat. Aceeași Mărie, cu o mult mai blândă pălărie.

Prin Muswell Hill

Știți ce fac eu când mă plictisesc? Vorba vine, nu mă plictisesc aproape niciodată. O iau la picior prin Londra cu două bocceluțe în spate: una cu CV-uri, pe care le plasez prin diverse locuri, alta cu aparatul foto. Și uite așa m-a prins cel mai frumos moment al zilei (o zi năzuroasă, soarele și ploaia alternând) prin Alexandra Park și prin zonele adiacente. Adică prin Muswell Hill. Fotografiile pe care le-am făcut și pe care le înșir mai jos sunt trase cu setările mele, în aperture mode, fără editări ulterioare. 

Un banc bun cu Honecker

L-am auzit într-un film de Oscar despre care o să vă povestesc altădată. 

Monday, 12 January 2015

Charlie Hebdo: Eroi și ipocriți

Eroul este acel individ capabil să facă o diferență esențială în probleme de viață și de moarte. Nu e musai să se sacrifice pentru a putea fi numit erou. Din păcate îi considerăm deseori eroi pe cei care mor în diverse situații nefericite, pentru simplul fapt că au murit, deși ei nu au făcut nicio diferență, nu au marcat cu nimic existența vreunei persoane, a unui grup sau a unei societăți. Și nici nu le-au salvat de la nimic. Este cazul jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. Ei nu sunt eroi în opinia mea.

Sunday, 11 January 2015

Muviz #315

frostmagazine.com
Dacă găsiți o variantă decentă online, eu zic să începeți cu The Imitation Game. Sau mergeți să-l vedeți la cinema. Aveți ocazia să aflați un element esențial în soarta WW2, ținut secret vreme de multe decenii, și de asemenea să vă delectați cu un excelent rol făcut de Benedict Cumberbatch, probabil primul candidat serios la Oscar-ul din aceast an. Nici cu Matthew Goode, Keira Knightley și Mark Strong nu mi-e deloc rușine. Britanici de la cap la coadă. Nota 8 pentru film. 

Notting Hill: Portobello Road Market

Aseară ne-am plimbat prin zonă pentru a bifa câteva obiective din celebrul film Notting Hill. Dar chiar dacă nu vă pasionează filmul și vă aflați în Londra n-ar strica să treceți pe aici. După cartierul în care locuiesc și Hampstead, pot spune că a devenit al treilea "sătuc" al meu preferat din metropolă, deși tehnic vorbind nu se încadrează în această categorie. Portobello Road străbate cartierul de la nord la sud și-l face memorabil prin piața stradală ambulantă, aerul cosmopolit (nu că ar fi diferențe mari prin alte părți ale Londrei), magazinele de antichități, afluența de turiști și, din 1999 încoace, prin acest movie scene

Friday, 9 January 2015

#jesuischarlie / Să mori tu? (pun intended)

Vroiam să scriu un pic despre avalanșa asta de Charlies de ocazie, dar a vorbit Banciu aseară pe temă și mă scutește de prea multe comentarii. Nope, cititorule avid de hashtags, nu ești Charlie, pentru că nu ai nicio legătură fie cu satira, fie cu oamenii ăia morți de care nici nu ai auzit în prealabil și mai ales pentru că n-ai avea tupeul să faci ce au făcut ei, după ce fuseseră de mai multe ori amenințați. Iar dacă acum te pretinzi Charlie, ar trebui să empatizezi și cu miile de civili nevinovați uciși de către ăștia de prin Occident. #jesuisabdullah anyone? Je suis homme et c'est tout. 

Am revenit pe Waterloo Bridge

Ca să fotografiez ca lumea de data asta, nu cu mobilul așa cum procedam în urmă cu o lună. Altă viață, dar nu sunt mulțumit nici pe departe. Prin urmare apelez la cititorii mei fotografi amatori (Kubrick, Bianca, Patricia, Vali, Marius, care s'teți p'aici) să-mi comenteze diverse pe temă. Precizez că am pozat în aperture priority (după cum mă sfătuia Kubrick aici) și apoi în ceva setare prestabilită, dusk sau night landscape. Aceasta din urmă mi-a plăcut mai mult că deh, nu știu să-mi fac setările detaliate. Și am senzația că am folosit apertura exact pe dos (mare, deși se impunea mică). Am focalizat manual și nu am editat pozele după. Iată ce a ieșit:

Wednesday, 7 January 2015

Cât de evoluată este rasa umană?

În ce măsurăm această evoluție? În nivelul tehnologic ridicat, în smartphones, tablete, GPS-uri, transplanturi, operații pe creier și aselenizări reușite? Sau în faptul că după 2000 de ani și mai bine încă îl mai omorâm pe ăla care ne-a parodiat prietenul imaginar? Pentru că, desigur, cea mai adevărată religie e aia în care te naști, ai dracului norocoși ce suntem.

Nu folosiți hashtag-ul aiurea

Și prin "aiurea" înțeleg următoarele: abuziv și pentru cuvinte care nu pot forma un label. Am observat că multă lume se pretează la asta în online, probabil doar pentru a părea cool sau poate că unii pur și simplu nu înțeleg rostul acestui hashtag. 

Tuesday, 6 January 2015

Ați văzut noile reclame Lincoln MKZ?

Nu prea sunt pasionat de TV spots, dar rareori am dat peste niște clipuri atât de macho. Și cine altcineva putea să le tragă decât The Lincoln Lawyer?  Era o vreme când Matthew McConaughey era comparat cu Marlon Brando. După ce a câștigat un Oscar și mai nou emană o basculantă de testosteron, chiar cred că pe The Godfather l-ar flata comparația.

Am început să mă rup de realitatea românească

Eram sigur că asta se va întâmpla și chiar am vorbit cu unii cititori pe tema asta înainte să plec. Deși au emigrat de mulți ani din țară, ei au rămas interesați la modul activ (citesc zilnic știri, postează, comentează) de ce se întâmplă pe meleagurile natale. Eu abia dacă mă mai uit la Banciu din când în când în reluare (deși îl prețuiesc la fel de mult) și devin tot mai plictisit de știrile și comentariile postate de prieteni sau diverse figuri publice care-mi apar prin feeds. 

Sunday, 4 January 2015

The Heroes Return (II)

Rambo, Rocky, John McClane & Terminator. Îi mai știți p-ăștia? Incredibil, oameni buni. Băieții sunt alive & kicking, cum se spune. În urmă cu 7 ani și jumătate postam aici un articol în care vorbeam despre resuscitarea personajelor preferate ale copilului cinefil din mine. Azi este cazul să facem un update, pentru că Stallone tocmai a anunțat pe Twitter că se apucă să tragă Rambo 5 (numit Last Blood) și Rocky 7 (numit Creed). Asta în vreme ce Terminator Genisys cu Arnold (al 5-lea din serie) se va lansa la vară, iar Bruce Willis a declarat că va exista un Die Hard 6 (numit probabil Die Hardest). Bunicuții ăștia chiar nu vor să se pensioneze!

Friday, 2 January 2015

Revelion 2015: Stați calmi și continuați!

Sunt convins că nu-s mulți cei care cunosc semnificația expresiei "Keep Calm and Carry On", pe care glumeții internauți au parodiat-o de un catralion de ori, astfel încât deja a devenit obositoare în orice formă se arată. Nu-i nimic, o pot afla aici. Mi-am petrecut Revelionul în apartamentul din Crouch End, alături de posterul pe care-l vedeți în imagine și de prieteni din România, Irlanda, Spania și Italia. Posterul avea să cedeze încă din start (a picat și rama s-a făcut praf), dar celebra expresie avea să revină printre noi ceva mai târziu, într-o formă muzicală.