Thursday, 31 December 2015

Ce a însemnat 2015 pentru voi?

Azi se împlinește un an de când n-am ieșit din perimetrul Londrei. Nicidecum o chestie planificată, departe de a fi un record sau cine știe ce realizare, acest simplu fapt divers atestă doar faptul că am venit aici pus pe treabă și m-am adaptat fără niciun fel de probleme.

Sunday, 27 December 2015

Primul Crăciun la Londra

Iată că a venit și primul Crăciun petrecut de familia noastră departe de orașele natale Câmpina și Ploiești în aproape 40 de ani. Probleme? Deloc. A fost aproape perfect: inedit, condimentat cu toate cele, petrecut în mijlocul familiei, acasă în Crouch End, pe străzile și în târgurile de basm ale Londrei și excelent proporționat, combinând clasicul stil românesc cu cel britanic. Adică nu ne-au lipsit nici ciorba, sarmalele și țuica, dar nici curcanul, ză pudding, ză cranberry sauce & ză crackers și coronițele de hârtie. Dacă ar fi nins așa un pic, cât să se aștearnă un strat subțire pentru 2-3 zile, ar fi fost de-a dreptul brilliant, însă este atât de cald încât nu s-a pus problema zăpezii.

Friday, 25 December 2015

Hyde Park's Winter Wonderland

Am vrut să vin aici și anul trecut dar n-am mai ajuns. Părinții mei petrec Crăciunul la Londra așa că săptămâna asta am dat o fugă în Winter Wonderland. Sincer să fiu, îmi imaginam că voi da peste câteva căsuțe de lemn, o roată și trei tiribombe. Mă înșelam amarnic.

Thursday, 24 December 2015

Muviz #356

freshwallpapers.net
O să încep cu The Walk, care m-a impresionat de numa', deși nu l-am văzut 3D la cinema (voi să nu faceți ca mine). Filmul prezintă cascadoria lui Philippe Petit, franțuzul care în 1974 a mers pe sârmă între Turnurile Gemene din New York, abia construite la acea vreme. De necrezut ce mari au fost coaiele acestui omuleț. Filmul, un tribut adus cutezătorilor și celei mai fascinante metropole a planetei, este realizat superb din toate punctele de vedere, iar imaginile îți taie respirația. Nota 8.

Saturday, 12 December 2015

Bombele noastre și bombele lor

Tocmai mi-a apărut o știre în news feed: o bombă a explodat în Homs, ucigând cel puțin 8 oameni. Cum se pare c-am lipsit la lecția asta de geografie, am dat click să văd unde este situat acest Homs. "Ah, în Siria...", am realizat eu, apoi am închis pagina în nici 5 secunde. "Asta e la ei acolo, cui îi pasă?". Nu am verbalizat fraza, dar este evident că această nepăsare pentru tot ce nu este occidental este adânc sedimentată în subconștientul meu. Și în al tău deopotrivă, recunoaște. Dacă bomba aia exploda undeva în Europa sau în State o lună vorbeam numai despre asta, ne schimbam avatarul și ne declaram eternul suport pentru cei afectați. Dar acolo la ei e doar o altă bombă, iar știrea asta nu e nici măcar o știre.

Pretty fucked up, isn't it?

Sunday, 6 December 2015

The Londoner #106

Adică de prin metropolă adunate:

Saturday, 5 December 2015

Muviz #355

latesttopnewsnow.com
Vă recomand The 33, unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut anul ăsta. Avem aici senzaționala poveste autentică a 33 de mineri din Chile care rămân prinși mai bine de două luni la 700 de m sub pământ, pentru ca în final să fie salvați până la ultimul.

Albume noi: Coldplay și Adele

Pe scurt despre două noi apariții ale unor britanici de-ai mei de aici din bătătură care nu m-au impresionat câtuși de puțin. 2015 a fost un an cam sărac în materie de muzică și filme mișto. 

Sunday, 29 November 2015

Crouch End Christmas Market

Dacă până acum am publicat doar povești și fotografii din cartierul meu, am posibilitatea acum să vă ofer și un video filmat anul trecut. Va fi un Christmas Market și în acest an, vă dați seama. În clip puteți remarca autobuzul W7, care mă duce zilnic în Finsbury Park, restaurantul Crouch End Kitchen unde U2 și staff-ul lor mâncau aproape zilnic când au înregistrat aici în Crouch End ultimul lor album, dar poate mai ales cât de des pronunță localnicii cuvântul "community". Eu zic că ăsta-i un amănunt esențial. Și mai zic că n-aș da acest village pe niciunul altul din Londra. Aici este acasă.

Wednesday, 25 November 2015

Foo Fighters: Saint Cecilia

Puteți descărca noul EP lansat de Foos chiar de pe site-ul lor. În urmă cu două zile l-au făcut disponibil moca în mai multe variante. Conține 5 piese mișto dintre care nu pot alege însă una care m-a dat pe spate. Cel mai mult m-a impresionat mesajul lui Dave legat de acest mini disc:

Sunday, 22 November 2015

Muviz #354

A Royal Night Out a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine, dar recunosc că am văzut acest film prin ochii subiectivi ai unui londonez devotat. Acțiunea se petrece în inima Londrei de la sfârșitul WW2 și te poartă prin Mayfair, Soho, Trafalgar Square, The Mall și Buckingham. Actuala regină Elizabeth (la acea vreme doar prințesă, desigur) iese să-și facă de cap cu sor'sa și să se bucure de sosirea păcii, după o viață petrecută doar în interiorul palatului Buckingham. Nu contează dacă evenimentele sunt reale sau nu. Nota 7 pentru film.

Tuesday, 17 November 2015

Byron: Eternal Return. Și eternele onomatopee.

Aseară am ascultat noul album Byron. Aș putea face un copy/paste cu review-ul precedentului disc și ar fi tot un drac. Nu știu de ce dar nu mă mai prinde deloc trupa asta. Am reținut doar două piese bune (Little by Little și Gone Fishing), în timp ce cu restul m-am chinuit (fără să reușesc) să le ascult până la capăt. Aceleași versuri pretențioase, aceeași muzică ce-ți lasă impresia că ai mai ascultat-o de 100 de ori și aceleași vocale și vocalize lungi ale maestrului. AAAaaaaOOOoooOOOAAAAAIIIIIiiiieeeeeeoooooAAAA. Cam așa. Obositor.

Monday, 16 November 2015

Banciu despre atentatele de la Paris

Ca aproape întotdeauna când glăsuiește Bancione, nu am nimic de corectat sau de adăugat. Asta a fost prima lui emisiune de când am plecat din România pe care am urmărit-o live și integral.

Saturday, 14 November 2015

La vie est belle

Și va merge mai departe. Am obosit să mă întreb de ce s-a petrecut încă un atentat care a zguduit lumea, cine a fost de vină sau ce conspirații au stat la baza lui. Am încetat de mult să cred că un război religios care ține de milenii se va sfârși vreodată și chiar trebuie să fii extrem de naiv să crezi asta. Am renunțat să mă întreb cine a dat primul cu piatra, pentru că este evident că o vom duce așa alte câteva secole dacă nu mai mult, pe principiul "ba pe a mă-tii".

Wednesday, 11 November 2015

E chiar așa o mare inginerie să bei whisky straight?

Se pare că da, deși nu înțeleg de ce. Whisky-ul este my drink of choice când ies într-un pub să mă distrez și nu doar să iau masa. Și-l beau întotdeauna straight, sau neat, adică fără gheață, apă sau cola, nu din snobism ci pentru că așa îmi place. Fără exagerare, peste tot unde merg și-mi comand asta stârnesc admirația celor din jur, fie că sunt colegi, fie că sunt femei sau barmani și indiferent de țară (mi se întâmpla și în România). Băi, dar care e faza, sunt singurul de pe planetă care bea whisky straight?

Monday, 9 November 2015

Căști Sennheiser

http://en-uk.sennheiser.com
Habar n-am avut de brand-ul ăsta până când am dat peste o pereche de căști într-un magazin din Crouch End, care m-a costat doar vreo 23 de lire. Am luat o mică țeapă pentru că n-am verificat lungimea cablului, pricopsindu-mă cu unul de vreo 2 m (eu mi-am luat căștile pentru iPod), dar calitatea sunetului este foarte bună, căștile deși sunt mari sunt foarte comode și chiar îmi țin de cald prin vântul Londrei. Mai nou am descoperit că și Noel Gallagher le folosește așa că noh, vi le recomand și vouă. 


Sunday, 8 November 2015

Muviz #353

pipolunette.com
Începem cu două filme cu muzichie, ambele mișto. Primul este Rudderless, care pe mine m-a cucerit din synopsis, lăsându-mi apoi un gust fain la final, iar al doilea Love & Mercy, un film despre viața liderului trupei Beach Boys, Brian Wilson (jucat de Paul Dano și John Cusack, young & old).

Wednesday, 4 November 2015

Ziua în care România a arătat bine de la depărtare

Azi în Shoreditch. Am ieșit în pauza de masă, mi-am pornit netul pe telefon și în timp ce savuram un prânz turcesc am aflat că Ponta și-a dat demisia. Sincer să fiu nu mă așteptam la asta. Și m-am bucurat pentru că poporul ăsta a fost în stare (încă o dată) să dea jos un nemernic. Pentru prima dată în ultimul an nu m-a mai interesat ce scrie Evening Standard despre Londra, UK sau Premier League, ci am fost curios să citesc știrile din țară.

Monday, 2 November 2015

Donații pentru victimele din Colectiv

Se pot face în conturile de mai jos:

RO22BRDE410SV18508914100 – Crucea Rosie (Euro)

RO37BRDE410SV81385954100 – Crucea Rosie (USD)

RO36BRDE410SV29647144100 – Crucea Rosie (Ron)

COD SWIFT BRDEROBU

The Londoner #104 (1 Year Later)

De prin metropolă adunate:

Saturday, 31 October 2015

În loc să-ți dai cu părerea despre dezastrul de la Colectiv

theguardian.com
Mai bine încerci să ajuți (mergi și donează sânge) și apoi minunează-te în liniște. În acest moment chiar nu cred că sunt oportune alte opinii și luări de poziție. Doar cei care au fost acolo și au scăpat au dreptul să vorbească, așadar vă recomand acest articol

Radu Alexandru îmi cam fură ideile

Și apoi le publică pe acolo pe unde scrie el, la Cațavencii și pe blogul personal numit Pitici Gratis. Sau poate că avem aici doar o serie de coincidențe, cum ar fi astea de mai jos. Până la urmă gândim la fel în multe privințe și este unul dintre foarte puținii bloggeri pe care încă îi citesc.

Friday, 30 October 2015

Muviz #352

Încep seria de azi cu The Gift, un thriller care pleacă de la o idee mai mult sau mai puțin fumată, dar care reușește să surprindă și să te mențină curios până la final. Nici distribuția nu e deloc rea. Jason Bateman mi-a demonstrat deja că nu este doar un actor de comedioare, Rebecca Hall reprezintă mereu o încântare, iar Joel Edgerton (stalker-ul din film) este și scenarist și regizor. Nota 7.

Wednesday, 21 October 2015

Byron despre Londra. Și despre muzica din Londra.

Dacă vreți este o continuare a ultimului meu articol. Dan Byron și-a postat azi pe blog impresiile din Londra.

Sunday, 18 October 2015

Hai c-am dat și peste primul grup de români frumoși din Londra

Dacă în postarea precedentă am fost dur la adresa compatrioților (așa cum de altfel sunt în general, mai ales când vine vorba de mai mulți românași luați la grămadă), uite că a venit timpul să vorbesc frumos despre un grup de români din Londra. Ce au ei în comun? Ascultă rock și au umplut aseară un club din Islington pentru a viziona mai multe trupe românești în concert.

Monday, 12 October 2015

Țărănci în capitală

Erau ieri în autobuz. Le-am remarcat imediat. Aveau acel aspect familiar, inconfundabil. Lipsa educației le conferea acea mufă de om simplu, aflat pe o treaptă inferioară a evoluției. Homos hominis simplus, adică o specie pentru care un oraș ca Londra nu înseamnă absolut nimic, pentru că orizontul reprezentanților ei se limitează la satisfacerea nevoilor primare. Acești oameni simpli nu fac absolut nicio diferență între satul din care provin și un oraș infinit cum este Londra, atâta vreme cât există un patron care le oferă un loc de muncă.

Sunday, 11 October 2015

Londra: 3 ani de la prima descălecare

Noroc cu acea chestie mișto de pe Facebook numită On This Day, care mi-a amintit că azi se împlinesc 3 ani de la primul meu contact cu metropola britanică. Vai, ce zi teribilă a fost atunci! Și oarecum mai urâtă, chiar și din punct de vedere meteorologic. La acea vreme eram doar turist, așa că voi deveni cu adevărat "imoușionăl & șit" peste câteva săptămâni când se va împlini un de când locuiesc aici.

Saturday, 10 October 2015

Think You Can Wait (The National Cover)

Mi-am adus aminte de piesa asta (una dintre cele mai bune din ultimul deceniu) și i-am tras un cover în tonalitatea originală. Din Si major, maestre!

Christmas Live Wallpaper Apps

M-am trezit eu așa în dimineața asta de weekend, gândul mi-a zburat la Crăciun, afară nu era chiar soare și cald și leneș fiind am început să butonez din vârful patului. După un research de vreo juma de oră mi-am descărcat trei aplicații pe care vi le recomand și vouă pentru a vă personaliza smartphone-ul în ton cu Sărbătorile care se apropie:

Wednesday, 7 October 2015

Homeland: Sezonul 5 începe promițător

Exact asta spuneam și în urmă cu un an despre sezonul 4, care către final chiar a părut a fi cel mai mișto dintre toate. Tocmai am văzut primul episod al noului sezon și pot spune că avem deja unele surprize. Și pentru ca totul să fie la zi, Bau Bau-ul din poveste este chiar ISIS. De urmărit.

Tuesday, 6 October 2015

Unele femei se deprimă după sex

Ce fac bărbații după sex v-am mai spus (20% își aprind o țigară, 20% se culcă și 60% închid site-ul porno). Dar femeile ce fac? Păi uneori se deprimă, afirmă un studiu. Aproape una din două femei experimentează acest feeling măcar o dată în viață. Și asta nu pentru că partenerul lor s-ar fi prezentat atât de jalnic, ci din cauze ce nu țin de el. Vorba aia, "it's not you, it's me". Bărbații nu intră în depresie după, ci doar revin la normal: creierul li se mută înapoi acolo unde-i este locul. Alambicate ființe mai suntem. 

The Londoner #100

Adică de prin metropolă adunate:

Sunday, 4 October 2015

Live Blogging: În pub la meci

Este o zi superbă la Londra, în stilul ăla de toamnă care te face să te îndrăgosteşti de oraş iar şi iar. Eu însă tocmai m-am ascuns în minunatul World's End din Finsbury Park, unde voi urmări Arsenal - Manchester United alături de un puhoi de fani ai tunarilor. Ne desparte doar o stație de metrou de Emirates şi atmosfera este exact ca pe stadion. Voi actualiza acest articol în măsura în care voi avea cu şi de ce. Go Gunners!

Muviz #350

Așa e omu' nostru: 10 luni nu dă pe la cinema deloc, apoi merge la film de 4 ori în 3 săptămâni. Aseară am fost să văd The Martian, ceea ce vă recomand și vouă.

Thursday, 1 October 2015

Excelentă parodie Messi vs. Ronaldo

Sincer să fiu nici nu știu ce m-a amuzat mai mult: clipul de mai jos în sine (Messi vezi doamne privind noul trailer al filmului despre viața lui Ronaldo) ori comentariile cercopitecilor de pe YouTube, care fie nu știu de glumă și iau totul prea în serios, fie sunt mirați crezând că Messi chiar ar fi spus pe bune toate chestiile din clip. Să ne râdem așadar!

Monday, 28 September 2015

You on My Mind in My Sleep (Richard Ashcroft Cover)

Am mai avut o perioadă în care am fost blocat pe piesa asta. Se pare că a revenit, așa că ieri i-am mai tras un cover.

Sunday, 27 September 2015

Muviz #349

Am fost la ArtHouse să văd Everest și bine am făcut. Este reconfortant să descoperi că unele filme despre care se vorbește în termeni laudativi nu sunt supraestimate. Filmul povestește cazul real din anul 1996 în care 8 alpiniști și-au pierdut viața pe cel mai înalt munte al planetei și reprezintă un spectacol din punct de vedere vizual.

Saturday, 26 September 2015

Salma Hayek la 49 de ani

În cazul în care vă întrebați ce mai face această țâțoasă focoasă, vă fac eu un briefing: pozează topless și lansează o comedioară în care imită cele 4 tipuri de reacții ale bărbaților atunci când au orgasm (vezi mai jos). Păi ce altceva să facă?

Tuesday, 22 September 2015

Banciu despre Vadim

Și un articol bonus. Iar întrebările astea retorice sunt de la mine: cum să nu râdă și curcile de poporul ăsta imbecil care, după ce a permis atâtor lepre comunistoide să-l conducă după Revoluție, mai și jelește la moartea lor? Și cum ar putea gândi un om întreg la minte că acest popor ar merita mai mult?

Saturday, 19 September 2015

Honest Town (Simple Minds Cover)

Ce naiba era în capul meu când trăgeam covers prin cam-ul și mic-ul laptopului nu știu. Aseară mi-am amintit că am un DSLR Nikon, așa că am tras un cover în condiții mult mai bune. Și ascultând minunăția prin boxele HP pentru laptop împrumutate de la sorella m-am declarat mulțumit de cum a ieșit. Poate că-i unul dintre cele mai reușite covers pe care le-am înregistrat. Este realmente emoționantă povestea acestei piese, pe care o inserez mai jos, în cuvintele lui Jim Kerr însuși. După cum veți remarca, "orașul onest" se află la numai 345 de mile de Londra. Este vorba de Glasgow.

Thursday, 17 September 2015

Cu Toby Jones la ArtHouse

După cum vă spuneam, ieri am fost din nou la cinematograful de buzunar din Crouch End pentru a lua parte la un fel de premieră a unui film. Între noi fie vorba, nu e chiar de buzunar cinema-ul ăsta. Intru eu frumos în sală, îmi caut locul, ridic privirea către balconul din care vizionasem filmul duminică, dar balconul ia-l de unde nu-i. Mă uit mai bine, mă frec la ochi, nimic. Nici urmă de balcon. Și asta pentru că mă aflam în altă sală, amigos. Da, micul cinematograf are de fapt două săli. Am zâmbit, am început să ronțăi niște alune învelite în ciocolată și m-am uitat la film.

Tuesday, 15 September 2015

Despre morți numai de bine. Din păcate.

Asta înseamnă să fii mafiot.
Dar nu întotdeauna însă. Din fericire. Când unele figuri publice se apucaseră să posteze RIP-uri de toată jena și să ne spună ce mare om, mare patriot și mare poet a fost Vadim, făcându-mă să le dau unfollow din scurt, articolul ăsta de pe Hotnews m-a bucurat și ar trebui să dea tuturor de înțeles că nimeni nu devine dintr-odată un sfânt de neatins atunci când dă colțu', iar educarea unei națiuni și respectarea adevărului istoric se face (și) prin articole de genul acesta. 


Monday, 14 September 2015

ArtHouse: Cinematograful de buzunar din Crouch End

Recunosc rușinat: aseară am fost la cinema pentru prima dată în ultimele 10 luni. Dacă mă întrebi de ce nu am mai dat pe la cinema în general nu am nicio explicație pertinentă. La fel nu am o explicație nici pentru faptul că abia acum calc pragul acestui cinema în sine, de a cărui existență știam de mult. ArtHouse este unul dintre locurile perfecte pentru boemii din Crouch End; aici te poți bucura de concerte și de piese de teatru, nu doar de filme. În urmă cu câteva săptămâni am fost acolo să iau o gustare și o cafea și mi-a plăcut tare mult. Bine, e vreun loc din cartierul ăsta care să nu-mi placă? Nu prea.

Sunday, 13 September 2015

Finsbury Park

În acest articol mă voi referi la cartierul cu acest nume și nu la parcul în sine pe care nu l-am vizitat încă. Aflat la 20 de minute de Crouch End, la intersecția a trei sectoare londoneze (Haringey, Islington și Hackney), Finsbury Park mi-a lăsat mereu impresia unui cartier muncitoresc și mai puțin a unui clasic sătuc londonez, dar cu toate astea este unul dintre preferatele mele. Am mai menționat cartierul de câteva ori pe blog pentru că trec zilnic pe aici pentru a lua metroul către centru. Ieri mi-a dat lovitura de grație prin minunatul pub The World's End, unde am văzut Manchester United - Liverpool pe un ecran uriaș în mijlocul unui decor cu tentă victoriană. Cum marți începe noul sezon Champions League cred că voi semna din nou condica.

Hampstead Village

Despre Hampstead v-am mai povestit. Highgate se află undeva la jumătatea distanței dintre Crouch End și Hampstead. Fotografiile de mai jos sunt făcute acum o săptămână când m-am dus să revăd La Cage Imaginaire.

Saturday, 12 September 2015

Highgate Village

Dacă o iei la picior din Crouch End în 20-25 de minute ajungi în acest minunat sătuc, aflat în pantă de jur împrejurul străzii Highgate Hill, care urcă de la Archway. Te cucerește imediat prin aura sa intimă și pur britanică, cu magazinașele și restaurantele de la fiecare colț, dar și prin priveliștele cu stadionul Emirates și City of London care apar din când în când în zare. Iar în perioada Crăciunului este de poveste. Vorba galezilor de la Phonics, keep the village alive.

Friday, 11 September 2015

Uite ce pățești când n-ai TV și nu o urmărești pe Halep

Iar postările extaziate din news feed dispar, alea sobre care s-ar impune nu există, CTP-ul nu mai scrie 3 articole pe set și, una peste alta, tot entuziasmul exacerbat al suporterului român ușor impresionabil se înmoaie ca țeava unei puști din desenele animate atunci când protagonistul dă nas în nas cu leul:

Stereophonics: Keep the Village Alive

Ieri Fonicșii au lansat noul lor album, după 2 ani și jumătate de la precedentul. Știam deja ce bine sună I Wanna Get Lost With You și în același stil intens și catchy, în ciuda compoziției banale, am descoperit White Lies, a cărui singură bubă este lipsa unui solo de chitară fulminant, care s-ar cam fi impus. Cu toate astea Adam Zindani își face bine treaba. Albumul este foarte plăcut, deși nu aduce nimic revoluționar și unele piese seamănă nepermis de mult cu altele aflate pe discul anterior. Dacă însă dați peste varianta deluxe, atunci veți avea niște surprize foarte plăcute cu câteva bonus tracks. Keep the Village Alive este deja disponibil pe Spotify și pe torente.

Wednesday, 9 September 2015

Revedere cu Wembley după 3 ani

Dacă în 2012 vizitam acest templu ca un simplu turist curios aflat pentru prima dată în Londra, aseară am mers pe stadion la primul meu meci ca locuitor al metropolei. Mai să-mi dea lacrimile de emoție când am ajuns acolo, așa cum avea să-l bușească nițel plânsul și pe Wayne Rooney după golul marcat aseară, prin care l-a depășit pe Sir Bobby Charlton în topul all-time al marcatorilor naționalei Angliei.

Sunday, 6 September 2015

Un prânz târziu la Cage Imaginaire

Au trecut 9 luni de când serveam clienții acestui local. Azi a fost o zi superbă în Londra, așa că am luat-o la picior înspre Highgate Hill, unde am făcut niște poze, apoi am ajuns în Hampstead pentru a-mi revedea foștii colegi și pentru a lua masa, în premieră client în micul și cochetul restaurant franțuzesc.

Muviz #345

Miracol: am reușit să mai descarc câteva filme (vreo 4 în ultima lună adică, atât de oribil îmi merge netul). Și am alte 16-17 pe țeavă. Ajunsesem într-atât de disperat încât eram gata să-mi încalc principiile și să mă uit la un film online, dar calitatea conexiunii nu mi-a permis. Bine măcar că aceste descărcări super scremute pe care am reușit să le fac într-un final au fost compensate de niște filme bunicele.

Saturday, 5 September 2015

Best of You (Cover)

Deși mă jucasem cu piesa asta și-n urmă cu 5 ani după ce tocmai îmi cumpărasem chitara (aveți și acordurile acolo), îmi place prea mult așa că am mai tras-o o dată, de data asta cu capodastru în stilul Kelly Jones (nu legat de voce, ci din simplul motiv că e mai ușor pentru degete).

Saturday, 29 August 2015

Times Like These (Cover)

Pentru că tot sunt blocat pe Foos așa cum CTP e obsedat de Simona Halep, am zis că nu-i bai dacă trag cover unei piese care-mi place la nebunie. Fără acordaje bizare, fără capodastru, just simple chords.

The Londoner #91

Adică de prin metropolă adunate:

Sunday, 23 August 2015

This is a Call: The Life and Times of Dave Grohl

Mi-am cumpărat cartea asta anul trecut în decembrie, de la același magazin de pe Oxford Street de la care achiziționam niște CD-uri în toamna lui 2013, la acea vreme pentru a doua oară turist în Londra. Nu m-am apucat de ea imediat și după ce am făcut-o am trecut cu greu de prima parte, una dificilă, care te poartă în istoria muzicii punk de pe Coasta de Est a Americii anilor '70. Punk-ul însemna în primul rând atitudine și se axa mai puțin pe abilitatea de a cânta la un instrument, apropo și de remarca pe care o fac despre Kurt Cobain puțin mai jos. Autorul cărții (Paul Brannigan) este bine documentat și poveștile lui sunt interesante, dar eu vroiam să citesc despre viața lui Dave Grohl, care la început pare a fi doar un element din fundal, nicidecum eroul principal. Cartea devine însă cu adevărat captivantă odată ce pătrunde în era Nirvana. Din acel moment am citit-o pe nerăsuflate.

Monday, 17 August 2015

The Londoner #90

Adică de prin metropolă adunate:

Sunday, 16 August 2015

Sharon Stone la 57 de ani

Bine bine, știu, Photoshop, machiaj, probabil și niscai operații estetice, dar totuși. Ca să parafrazez celebra replică dată de Michael Douglas în Basic Instinct, Sharon a rămas "the fuck of the century". Sorry, Marilyn!

The Interpreting Booking Coordinator

Am lăsat farmacia și străzile din Mayfair cu mult în urmă. Cele 5 luni petrecute acolo au fost mai mult decât suficiente și trebuie să mărturisesc că entuziasmul meu inițial nu avea să fie nici pe departe justificat. De două săptămâni am început primul meu office job din Londra: sunt booking coordinator pentru traducători care-și oferă serviciile pacienților din West Yorkshire (în special în orașele Halifax și Huddersfield), iar în curând voi primi un nou cont pe zona Leeds. Cu alte cuvinte sunt un mic manager și primele impresii legate de jobul în sine, de atmosfera de la birou și de colegi sunt foarte bune.

Saturday, 15 August 2015

Come Undone (Duran Duran Cover)

Am fost de vreo două ori obsedat de melodia asta: o dată în 1997, după ce am auzit-o în gara din Neptun în timp ce-mi țineam în brațe prima mare iubire, iar a doua oară 15 ani mai târziu, când îmi purtam în gând o altă mare pasiune. Deci după cum se poate remarca totul se reduce la amor. Dar nu-i numai asta; consider Come Undone una dintre cele mai bune melodii din istoria muzicii pop-rock, iar despre acel riff făcut în transition slide, scos prin efect și susținut de orga din fundal, pot spune că-i mai bun decât orice halucinogen. De altfel Simon Le Bon a scris versurile pentru soția sa după ce a fost fascinat de riff-ul inventat de chitaristul Warren Cuccurullo, care avea să părăsească trupa în 2001.

Wednesday, 12 August 2015

Călător virtual pe neschimbatul litoral românesc

Dacă recent spuneam că muzica și parfumul sunt cei mai buni stimuli pentru a trezi amintiri, iată că o postare a unui prieten a reușit să mă teleporteze perfect în Neptunul copilăriei și adolescenței. Fotografiile, comentariile și textul sarcastic al lui Andrei mi-au provocat un mix savuros de nostalgie, zâmbet amar, amuzament pur și chiar o oarecare indulgență de tipul  "în ciuda acestor condiții voi iubi mereu acele locuri". Sunt sigur că exact ăsta va fi și efectul produs asupra acelora din generația mea care vor arunca un ochi aici.

Sunday, 9 August 2015

Sporturi extreme în Londra. Azi despre mersul pe bicicletă.

În săptămânile premergătoare mutării mele la Londra luam serios în calcul să-mi iau o biclă odată ajuns aici. Știți ideea: bani mai puțini pe transport, mișcare mai multă, mens sana in corpore sano. Între timp m-am răzgândit însă și merg pe ideea "mens sana in corpore integer". Acest sport este realmente periculos pe străzile Londrei.

Saturday, 8 August 2015

Premier League și frustrările unui microbist

Tocmai a început noul sezon BPL. Chiar în momentul în care scriu Manchester joacă pe Teatrul Viselor cu Tottenham, vecinii mei de la nord. Însă nu mă uit la meci și nici nu cred că voi vedea prea multe până la vară. Uite o serie de motive:

Se poate și fără Facebook Messenger?

Cea mai proastă aplicație pe care o am pe telefon este de departe acest mess de feisbuc. Nu știu dacă e de la mine asta sau de la ei. Pe lângă problemele legate de replicile pe care nu le primesc (numai pentru așa ceva merită dezinstalat) și de calitatea convorbirilor telefonice, despre care am mai vorbit, mă confrunt și cu alte bube, cum ar fi avatarurile care nu se actualizează (adică îmi prezintă poza de profil pe care o aveai acum 3 luni), îmi arată notificări pentru mesaje deja citite, îmi arată absolut defectuos dacă interlecutorul și-a primit / citit mesajul și nu mă lasă să arhivez mesajele. 

Friday, 7 August 2015

Cum am supraviețuit grevei de la metrou. Episodul 2.

express.co.uk
Dacă în urmă cu câteva săptămâni greva de la metroul londonez mi-a oferit prilejul să redescopăr orașul, cea de ieri mi-a dat ocazia să aflu că pot ajunge la noul loc de muncă mai simplu decât credeam. Ghici cu ce m-am deplasat ieri? Cu trenul, amigos. Ăla de pseudo-suprafață, pentru că se bagă și prin underground.

Wednesday, 5 August 2015

Vacanță? Poate la anu'.

Mă tot întreabă unii prieteni dacă nu-mi iau vacanță, dacă nu plec pe undeva sau când mai vin prin țară. Răspunsurile sunt simple: vacanță nu-mi iau anul ăsta din mai multe motive, iar în țară o să ajung cel mai probabil la Crăciun pentru câteva zile.

Tuesday, 4 August 2015

The Londoner #84

Adică de prin metropolă adunate. Mai puține de data asta, c-au fost niște săptămâni liniștite.

Saturday, 1 August 2015

Muviz #344

Rar am văzut ofertă de filme mai proastă ca în ultimele săptămâni. Asta o spune un cinefil amator care consumă fără probleme chiar și no-brainers, știți asta foarte bine, însă în ultimul timp cu greu am putut alege ceva de pe torente. Dar într-un fel nu-mi pare rău, pentru că de la o vreme Wi-Fi-ul moca de care beneficiez merge absolut odios: am nevoie de mai multe zile pentru a putea descărca un film, în timp ce înainte îl dădeam jos într-o singură noapte. În fine, până se remediază aspectele asta hai să vă spun ce-am mai văzut.

Planeta are o nouă problemă spinoasă: Cecil the Lion

Ai auzit de leul Cecil? Nu se poate să nu te fi împiedicat de Cecil. Probabil că în ultimele zile și news feed-ul tău a fost la fel de bombardat ca și al meu. Cu Cecil. După cum ar spune Badea: frățioare, mai poți cu Cecil? Eu nu mai pot cu Cecil. Dar până la urmă cine paștele mă-sii e leul Cecil? Și de ce toată tevatura asta legată de un leu?

Friday, 31 July 2015

Cum răspunde o mare trupă celei mai originale invitații

Așa cum Dave Grohl tocmai a răspuns invitației italienilor din Cesena (vezi mai jos). Sunt sigur că nu sunt doar vorbe și că Foos își planifică deja un extra concert în agenda lor încărcată.

Thursday, 30 July 2015

Cum inviți o trupă să cânte în orașul în care locuiești

Inițial am postat chestia asta pe Facebook, dar am realizat imediat că este blog worthy. Un grup de 1.000 de italieni din Cesena s-a adunat pe un câmp pentru a trage un Learn to Fly cover clip, acesta fiind felul entuziaștilor melomani macaronari de a invita trupa Foo Fighters să cânte în oraș. A ieșit atât de mișto chestia asta încât mă întreb și eu, precum The Independent, cât e real și cât e fake în prestația italienilor. Dar nici nu contează. Ideea este superbă. De mult n-am mai văzut ceva atât de fain în muzică. Sunt sigur că răspunsul Foos va fi unul pe măsură, în spiritul rock 'n' roll pe care trupa și admiratorii ei îl mențin viu, ca nimeni alții. :)>-

Tuesday, 28 July 2015

Cum Wonders: How to Spell It & Where to Put It

Am dat peste un articol pe cât de interesant pe atât de funny, deși nu cred că asta a fost intenția lui. După cum veți remarca acolo, autoarea încearcă să ne explice când ar trebui să folosim termenii "come" și "cum". Din punctul meu de vedere, când vine vorba de sex ar trebui să scriem doar "cum". Să nu existe confuzii, nu de alta. "Cum" e mai sexy, în timp ce "come" sună aiurea în acest context.

Monday, 27 July 2015

Referrer Spam

Ce mai e și drăcia asta? Am aflat pe propria piele în ultimele săptămâni sau, ca să zic așa, pe propriul skin al blogului, care-mi este afectat la greu de acest rahat. Referrer spam-ul este reprezentat de niște roboței care-ți accesează articolele, făcându-ți trafic la greu, în ideea următoare: tu, posesor de blog, îi vezi în pagina de statistici și dai click pe referrer, adică pe site-ul de unde au venit. Astfel acel site își face reclamă, iar traficul tău super umflat este fake, pentru că nu ai fost vizitat de umanoizi, ci de niște viermi virtuali.

Saturday, 25 July 2015

Summer Festival @ Alexandra Palace

Azi am dat o fugă la bâlci. Am folosit bâlciul în sine drept motivație pentru a mă plimba până la Alexandra Palace și pentru a face poze. Vara asta vor fi mai multe zile de festival, în weekend-uri diferite. Era puhoi de lume, de zici că toți nord-londonezii dăduseră iama la palat și pe dealurile din jur. Vreau să fac două remarci:

Thursday, 23 July 2015

“If you’re not paying, you’re the product”

Ieri a apărut un articol interesant în Washington Post, apropo de cum suntem folosiți ca niște sclavi moderni și cum contribuim absolut gratuit la creșterea averilor acestor băieți foarte deștepți care dețin Facebook, Google și alți giganți social media. Ești pus pe gânduri când citești acest articol, dar nu vei face nimic pentru a schimba ceva. Culmea ironiei, eu postez acest text pe un site care aparține Google (blogger.com) și îi voi face apoi reclamă pe Facebook.

I Wanna Get Lost With You (Cover)

Dacă tot v-am asasinat cu piesa asta (apropo, a apărut și varianta de studio între timp), era cazul să-i trag un cover. Pentru chitariștii interesați: am cântat într-un semiton mai jos față de original (Kelly Jones face armonia din Sol minor, fără capodastru) și am folosit practic aceleași open chords din piesa The Dying of the Light.

Wednesday, 22 July 2015

Dacă știam că-i plac chitarele atât de mult

I-aș fi spus că am și eu una. La Kate Beckinsale mă refer.

Monday, 20 July 2015

Don't Go Away (Cover)

Îmi place așa de mult piesa asta de la Oasis încât cred că i-am tras azi unul dintre cele mai reușite covers din arhiva personală. Mai făcusem eu o încercare eșuată în urmă cu 4 ani (merită să accesați acel articol măcar pentru povestea piesei). De data asta am cântat-o altfel, mai pe vocea mea, prin urmare m-am acordat cu un semiton mai jos, am tras un capodastru pe grif și am plecat practic din Fa diez minor în loc s-o fac din La minor. Tanda pe manda o cânt cu 3 semitonuri mai jos decât originalul; cu alte cuvinte cine n-are vocea lui Liam să-și cumpere.

Sunday, 19 July 2015

Crouch End Hill, N8

Faptul că generoasele mele ferestre, aflate la primul etaj, dau chiar la strada principală a cartierului, mă face să-i simt pulsul cum nu se poate mai bine. Și asta mai ales în weekend. Locuiesc practic într-o intersecție ale cărei străzi sunt pline de viață la orice oră. Din ușă în ușă dai peste pubs, restaurante, cofetării apetisante ce par desprinse din filme, cafenele, magazine, bănci.

Beardstache

Pentru că ASTA înseamnă să fii mafiot! *ăsta-s io parodiind o parodie* Și pentru că poate așa îi vin și lui Ponta niște idei.

Saturday, 18 July 2015

Tipic românesc: După fiecare concert vorbim doar despre organizare

Dar muzica în sine? Show-ul? E drept, nici nu mă așteptam la altceva: netul începe să se umple de critici legate de organizarea mizerabilă de care a avut parte concertul Robbie Williams de la București. Toată lumea vorbește despre cât de căcat a fost organizarea. Uite niște exemple, aici și aici. Sunt sigur că a fost așa. Cum dracului s-ar putea organiza un eveniment în România? Doar lamentabil, altă variantă nu este. Bă, dar eu după ce vin de la un concert vorbesc despre spectacolul în sine în primul rând și scriu doar câteva rânduri despre cum a fost organizat evenimentul. Uite iar niște exemple, aici și aici

Wednesday, 15 July 2015

The Dying of the Light (Cover)

Azi dimineață vă amenințam că vă voi bruia cu un cover personal și iată că mă țin de cuvânt mai repede decât mă așteptam. Am salivat multă vreme după instrument și deja știam cum se cântă piesa asta din urmă cu 3 luni, o învățasem fără chitară. Ei bine, exact așa am cântat-o și azi. Singurul amendament: în loc de D6add9/F#: 200200 am folosit pur și simplu Dsus2add13/E: 000200. Oricum, oricare dintre aceste acorduri sună mai bine decât acel Dsus2: xx0230 pe care-l folosesc toți cavăriștii care se dau pe net și de altfel așa o cântă și Noel, lăsând practic primele două coarde libere pe tot parcursul piesei.

Stereophonics: I Wanna Get Lost With You (II)

A apărut, în sfârșit, prima înregistrare profesionistă din concert cu noua piesă Phonics pe care am menționat-o acum câteva luni și care este deja un fel de hit al verii pentru mine. Dacă tot suntem în registrul ăsta, vă anunț că aseară mi-am preluat chitara de pe Heathrow (mulțumiri părinților și Inei care s-au ocupat de livrare) și astfel am cântat pentru prima dată în ultimele 7 luni. N-am uitat nimic, e ca mersul pe bicicletă. O să vă bruiez cu un cover în curând, dar nu va fi vorba de I Wanna Get Lost With You.

Sunday, 12 July 2015

Adiós, noble San Iker

Legendarul portar Iker Casillas tocmai a anunțat astăzi, într-o conferință de presă, că s-a transferat la FC Porto, el părăsind astfel Real Madrid după 25 de ani. San Iker nu a motivat decizia și a izbucnit în plâns în timpul anunțului pe care-l citea de pe o foaie. Nu pot să nu remarc încă o dată diferențele dintre coloșii FC Barcelona și Real Madrid, plecând de la promovarea puștilor de la propria academie, la politica de transferuri, la alegerea antrenorilor, la infatuarea arătată în toate mediile și, iată, la felul în care aceste cluburi se despart de jucători legendari (vezi exemplele Xavi, respectiv Raul și, mai nou, Iker Casillas).

Saturday, 11 July 2015

Muviz #343

Despre indieni numai de bine, după cum spuneam recent (:-&), așa că hai să vorbim și despre câteva filme cu și despre oamenii ăștia. Pentru că respectivele pelicule nu-s chiar rele și nu au aer de Bollywood, doamne ferește.

Muzică anemică pentru fătălăi: Ed Sheeran

Tot auzeam recent Ed Sheeran în sus, Ed Sheeran în jos. Mai nou cică băiatul ăsta va susține trei concerte sold out pe Wembley, doar el cu chitara, fapt fără precedent. Măi să fie! Am zis că-i cazul să ies din peșteră și să-l studiez puțin. Și chiar puțin l-am studiat, altfel riscam să dau în diabet și să mi se usuce ouălele. După ce i-am ascultat vreo 5 melodii pe YouTube a trebuit să verific că-s încă intacte. Dacă puiul ăsta de găină plouat a ajuns atât de mare, e un semn serios că muzica adevărată e pe ducă și că sexualitatea multora a devenit tot mai ambiguă. Bine că există artiști ca Noel, care nu doar fac muzică bună, dar iau și atitudine.

Friday, 10 July 2015

Greva de la metrou, prilej pentru a redescoperi Londra

Ce faci când metropola se confruntă cu cea mai cruntă grevă de la metrou din ultimii 13 ani? Pleci din timp de acasă și încerci să improvizezi traseul prin diverse rute de autobuz și mers pe jos. Problema e că 4 milioane de londonezi folosesc zilnic metroul și imaginați-vă numa' cum ia această masă cu asalt overground-ul capitalei. Mi-am zis că voi scăpa relativ ușor pentru că lucrez într-un alt shift săptămâna asta și voi evita astfel nebunia de dimineață. Nu m-am înșelat prea mult, dar nici ușor n-a fost. Însă greva asta a avut și părți bune.

Wednesday, 8 July 2015

#WalkTogether #7/7

Londra a comemorat ieri 10 ani de la momentul 7/7. Încă mi se pare ciudat că termenul folosit în engleză este "anniversary"; mie asta îmi sună a sărbătoare, atunci când îți aduci aminte de ceva plăcut. În presă, în social media și în atitudinea oamenilor din jur am simțit normalitate, respect și decență. Și citind mai multe povești despre ororile acelei zile m-am emoționat. Nu știu dacă m-am simțit mai londonez ca niciodată sau mândru, așa cum spun unii. Chestiile astea nu au de-a face cu acest moment. Am simțit emoție și compasiune, atât. Și m-am alăturat mișcării #walktogether.

Tuesday, 7 July 2015

Situația din Grecia explicată în două minute

Via The Independent. Radu Alexandru e și mai concis: o explică în 5 silabe.

Monday, 6 July 2015

Nu mă abțin să mai corectez o greșeală

Anume asta: "Nu mă abțin să nu mai corectez o greșeală." Acel "nu" n-are ce căuta acolo, însă din păcate asta este formula pe care o folosește majoritatea. Dacă nu te abții să nu corectezi înseamnă, în mod logic, că nu corectezi. Adică te abții să corectezi. Dublă negație = afirmație. Capisci?:-B

Saturday, 4 July 2015

Se creează tot mai multe precedente periculoase cu gheii

Nu trece zi în care să nu citesc sau să văd ceva din universul ghei. Tocmai am fost la Barclays să încasez un cec și am remarcat pe perete tablourile unor "angajați model", ceva cu pride & shit, având pe fundal curcubeul. Un fel de "poponarii anului" la cronica de perete. Dar știrea zilei pare a fi asta: proprietarii unei brutării din State au fost amendați cu 135.000 $ pentru că au refuzat să facă un nenorocit de tort de nuntă pentru un cuplu lesbo. Motivul? Le-ar fi cauzat acelor gagici "emotional suffering".

The Londoner #79

Adică de prin metropolă adunate:

Foo Fighters: 20 de ani

Astăzi marcăm aniversarea primului album Foos, compus și înregistrat integral de către Dave Grohl, care a tras singur-singurel fiecare instrument în parte, apoi s-a gândit că e cazul să-și facă o formație cu care să cânte piesele live (detalii aici). Primul contact cu această trupă (care avea să-mi dea lovitura de grație 10 ani mai târziu prin senzaționalul In Your Honor) l-am avut la MTV, care acum 20 de ani difuza I'll Stick Around și eu, la vremea aia un non-rocker, mă uitam mirat la tobarul Nirvanei care acum cânta vocal și la chitară într-o piesă grunge ce amintea de fosta și super celebra sa trupă.

Thursday, 2 July 2015

London Has Fallen: Teaser Trailer

Filmul apare în ianuarie și este continuarea slăbuțului Olympus Has Fallen, prin urmare doar felul în care băieții ăștia distrug Londra și aruncă explozii apocaliptice în stânga și-n dreapta îl face cât de cât interesant. Pe Gerard Butler și Morgan Freeman nu i-am văzut prin farmacie lunile astea, poate că veniseră cu pastilele la ei.

Wednesday, 1 July 2015

Cum mai stăm cu halepmania?

wimbledon.com
Nu de alta, dar când spuneam că o urcăm pe un piedestal prea înalt pe care nici Simona însăși nu și-l dorește diverși groupies îmi scuipau blogul.

Tuesday, 30 June 2015

Am întâlnit-o pe Kate Beckinsale

Ieri pe la prânz. O văd intrând pe ușa farmaciei și o recunosc instant, deși purta ochelari de soare. Îi dă imediat jos și realizez că nu voi avea de a face cu vedeta Kate. Mă salută și îmi zâmbește foarte cald, apoi mă întreabă dacă aici se fac fotografii. La momentul ăsta mandibula mea deja căzuse până la pământ, ca în desenele animate, iar ochii mi se rostogoliseră pe podea, în timp ce inimioare roșii îmi dansau în jurul capului. Colegii au apărut ca din senin și au șters podeaua de urmele pe care le lăsasem *acum redevin serios* în timp ce am condus-o pe Kate și pe fiica ei către locul în care urma să fac poza.

Monday, 29 June 2015

Flashback

Dacă mă întrebi pe mine, există două elemente care trezesc amintiri ca nimic altceva: muzica și parfumul. Sau mirosul, în fine. Simți o aromă anume și ești instant teleportat în acel loc și moment din trecut în care ai mai simțit-o, chit că au trecut ani sau zeci de ani de atunci. Ești acolo, retrăiești pentru câteva secunde exact același sentiment. La fel se întâmplă cu anumite melodii. În ultimele zile am dat întâmplător peste niște piese pe care le ascultam acum câțiva ani pe vremea asta (piese care într-un alt context, fie atunci sau acum, nu mi-ar fi spus nimic) și am realizat încă o dată că deși s-au petrecut atâtea între timp, vara aia încă mă bântuie. Și nici măcar nu-mi pare rău.

Sunday, 28 June 2015

Hampstead Heath / Kenwood House

Abia ieri am marcat prima zi în care am ieșit din casă prin Londra purtând doar o cămașă cu mânecă scurtă. Am luat împrejurimile Crouch End-ului la picior, repejor înspre Highgate, ajungând pentru prima dată în Waterlow Park, apoi prin Parliament Hill, pe care-l mai vizitasem, către destinația finală Kenwood House, tocmai sus în partea nordică a uriașului Hampstead Heath (cine n-are parc din ăsta să-și facă). Dacă v-a plăcut filmul Notting Hill o să recunoașteți Kenwood House în această scenă.

Saturday, 27 June 2015

Muviz #341

campxraymovie.blogspot.com
Am iertat-o de mult pe Kristen Stewart pentru că a jucat în porcărioara aia siropoasă cu vampiri. Asta pentru că a făcut destule roluri remarcabile între timp. Ultimul este cel din Camp X-Ray, unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut anul ăsta.

Ziua în care Casa Albă a devenit gay

Dacă paginile Twitter ale unor instituții cum ar fi The White House sau American Airlines, braț la braț cu multe alte pagini social media deținute de publicații citite în toată lumea, au adoptat avatarul curcubeu, nu pot decât să tac din gură și să mă fac mic. Mic, mic, mic de tot. Atât de mic încât nici mândru că sunt straight nu mai pot să fiu.  Ba mai mult, Casa Albă chiar a fost luminată literalmente în culori gay. Este aceeași zi în care trei atacuri teroriste au ținut capul de afiș al știrilor și inevitabil mă întreb dacă nu cumva lumea în care trăim este pe invers de-a dreptul.

Wednesday, 24 June 2015

Când mă uit la mufa acestui Gabriel Oprea

N-am nevoie de mai mult de 0,374 de secunde pentru a realiza că privesc doar un alt bandit socialist, securist, demagog și îmbuibat. Așa sunt eu, plin de prejudecăți. Voi ce credeți?

Tuesday, 23 June 2015

True Detective: Sezonul 2

Hai că tocmai a apărut primul episod al noului sezon, așteptat cu interes de toată lumea. După cum știți distribuția este cu totul alta și asta constituie o adevărată provocare, pentru că din punctul meu de vedere cuplul McConaughey - Harrelson a dus în spate primul sezon, a cărui abstractă desfășurare a evenimentelor mă cam pierduse. Cu alte cuvinte mă uitam la serial în primul rând pentru băieții ăștia doi.

De ziua Ruxandrei

Sorella a împlinit 29 de ani, dintre care pe ultimii 4 i-a petrecut la Londra. Pentru a marca evenimentul, duminică am dat o fugă la Alexandra Palace (nicknamed Ally Pally), pe care de data asta l-am vizitat și în interior. După două pints am descoperit că se dispută meciuri de box acolo (tocmai avea loc Haringey Box Cup), așa că am tras cu ochiul la câteva partide din diverse categorii. N-am stat prea mult pentru că sorella nu gusta așa ceva, dar vă pot spune că un meci de box văzut din primul rând se simte total altfel decât din fața TV-ului. Adevărata petrecere a avut însă loc aseară, la Tattershall Castle (anume un vaporaș ancorat pe malul vestic al Tamisei, chiar vis-à-vis de London Eye).

Saturday, 20 June 2015

The Londoner #75

Adică de prin metropolă adunate:

Friday, 19 June 2015

Muviz #339

impawards.com
Trebuie să încep cu La French, un film despre celebra French Connection din anii '70. Excelent filmat și costumat, ai senzația că filmul chiar a fost tras în acea perioadă. Soundtrack perfect. Ar putea deveni un clasic, dar este cam subestimat. Dacă nu mă înșel ăsta-i primul film cu Jean Dujardin pe care-l văd și pot spune că-mi place actorul (este cel care a luat Oscar pentru rolul mut din The Artist). Nota 8.

Thursday, 18 June 2015

Prejudecăți despre indieni

Prima se referă la aspectul fizic. De multă vreme îi consider cei mai urâți oameni din lume, fie bărbați sau femei. Însă de câteva luni mi-am schimbat această concepție. Lucrez într-un magazin plin de indieni și pot spune că nu sunt chiar urâți oamenii. Iar una dintre colege poate intra oricând într-un Top 3 al celor mai faine femei pe care le-am cunoscut, combinația looks - attitude fiind aproape letală. Dar despre altă prejudecată vreau să vorbesc mai detaliat. Unii spun că indienii ar fi niște înfumurați care se cred buricul pământului și la chestia asta subscriu.

Wednesday, 17 June 2015

Samsung Galaxy Hack

A apărut o problemă de securitate pentru posesorii unui astfel de smartphone (cine are Galaxy să ridice două degete; încep eu), așa că ar fi bine cică să nu vă băgați pe rețele Wi-Fi nesecurizate. Prin urmare cei care dețin în telefon poze cu falnicul lor penis ar face bine să le șteargă repede. :O)Detalii aici.

FIFA 16: Play Beautiful

În urmă cu două zile a fost lansat trailer-ul, care nu spune nimic despre jocul în sine, ca de obicei. E doar un teaser. Dacă până acum nu ai aflat că în joc vei avea parte și de fotbal feminin, te convingi de asta din trailer. Numai de muieri avea nevoie FIFA, ce să zic.

Sunday, 14 June 2015

Cea mai celebră persoană din telefonul tău

M-am gândit să fac un mic sondaj, inspirat fiind de o replică pasageră dintr-un film despre care am să vă povestesc săptămâna viitoare. Așadar, cine este? Vorbim despre oameni pe care îi ai în agenda telefonică, nu pe Facebook; este clar, da? În cazul meu este cineva din lista asta.

Saturday, 13 June 2015

Break a Leg, Dave!

După cum probabil știți, aceasta este expresia prin care urezi noroc artiștilor care se urcă pe scenă. Totul e să eviți cuvântul "luck", așa cum supertițioșii pescari își urează numai "fir întins" și niciodată "succes" sau "noroc la pescuit". Problema cu Dave Rock 'n' Grohl a fost că și-a rupt piciorul pe bune, la un concert din Suedia. Însă ce a făcut omu'? Nu a anulat concertul, ci l-a terminat cântând cu piciorul în ghips. Pentru că bărbăție, pasiune și respect pentru fani.

Friday, 12 June 2015

Eu nu sunt plecat la muncă

Apropo de articolul de aseară. Este un termen folosit des în cadrul românilor din diaspora. Nu-i nimic rău în a pleca din țară "la muncă", însă vreau să specific că nu e valabil în cazul meu. M-am mutat de mai multe ori în viața asta: de la Ploiești la București în 2005. De la București la Cluj în 2009. Înapoi la București în 2012. Apoi la Londra în 2014. Niciodată nu am făcut-o pentru că găsisem un anume job în orașul respectiv și astfel munca m-a dus acolo, ci pur și simplu pentru că așa am ales.

Thursday, 11 June 2015

Rus aproape că m-a nimerit

Fac parte din diaspora și câștig semnificativ peste 1.500 de euro pe lună, dar n-am nevastă curvă (de fapt n-am nevastă deloc) și nici copii golani. Însă în cea mai scumpă metropolă din lume banii ăștia nu-mi permit mai nimic. Plătesc toate facturile, îmi iau mâncare, mai ies printr-un pub și cam asta este momentan. Cu toate astea, de când sunt aici nu m-a luat dorul de țara lui Rus nici măcar o secundă, literalmente, și nici măcar o secundă nu am regretat că am plecat.

Tuesday, 9 June 2015

The Martian: Trailer

Ori Matt Damon nu rămăsese prin spațiu în mult prea supraevaluatul Interstellar? Noh, uite că tot acolo dăm peste el și în The Martian, un film al cărui trailer abia a fost lansat. El conține toate ingredientele pentru a te face să aștepți lansarea cu nerăbdare (distribuție, subiect, prezentare, regie semnată de Ridley Scott și foarte probabil efecte speciale de top).

Monday, 8 June 2015

Falsa exuberanță post relație

Tocmai te-ai despărțit și începi să trâmbițezi în toate mediile cât de bine te simți și cât de puțin îți pasă că ești singur(ă). Wall-ul tău abundă în statusuri cu "feeling loved" & "feeling wonderful", o dată la două zile ne anunți că viața e minunată, nu ratezi niciun check-in pentru a ne arăta pe unde și cu cine umbli și tot așa. Exuberanța și triumfalismul par a fi în floare, doar-doar o vedea fostul, ai săi amici sau până și ai tăi amici ce tare ești tu, cum nu suferi tu deloc și cât de puțin îți pasă că s-a dus.

Ponta e nevinovat. Dosarul e politic.

Am citit pe diagonală câteva știri legate de anchetarea acestui infect care guvernează România de 3 ani. Înțeleg că nu are de gând să demisioneze. Lăsați-mă să ghicesc: a băgat la înaintare sfidătorul clișeu din titlu? E doar un inocent ca și restul politicienilor anchetați și condamnați? În orice caz, aștept păreri, noutăți, miștouri și înjurături la adresa lui. Sunt convins că Dan de abia aștepta să i-o ridic la fileu. >:)

Sunday, 7 June 2015

Suportați un clișeu? A triumfat fotbalul.

Am văzut finala Champions League de aseară într-un pub aflat vis-à-vis de faimoasa British Library, alături de 7 italieni. Asta nu m-a împiedicat să urlu extaziat la primele două goluri date de catalani (lecții de fotbal și lucru în echipă: construcție și contraatac). A fost un meci foarte frumos cu un deznodământ așteptat de toată lumea. Era clar de ceva vreme că această fabuloasă echipă va deveni din nou campioană europeană.

Saturday, 6 June 2015

It Follows. It Sucks.

M-am prins. E clar. Am deja toate ingredientele pentru a crea ceea ce hipsterii vor numi imediat un film cult, un clasic, o capodoperă. Așadar notați:

Friday, 5 June 2015

Muviz #336

Am fost foarte plăcut impresionat de The Age of Adaline, care depășește statutul de chick flick și este mai mult decât digerabil, în ciuda registrului S.F. în care este construit. Blake Lively mi-a captat atenția și voi fi cu ochii pe ea în viitor. Filmul te duce cu gândul la celebrele melodii Who Wants to Live Forever și Forever Young. Nota 8.

Wednesday, 3 June 2015

Necunoscuților mei cititori

Le adresez invitația să comenteze și să lase astfel un semn, așa cum a făcut cititorul meu fidel de la capătul lumii în 2011 (observ că încă mă citește constant și îi mulțumesc). Așadar dacă mă citești și ai fost tăcut până acum, ai ocazia să-mi dai de știre în comentariile acestui articol, să-mi spui de când mă urmărești, dacă ne cunoaștem, cum ai dat de acest blog și orice altceva îți trece prin minte. Asta pentru că printre cei 120 de oameni care mă vizitează zilnic aici în online am feeling-ul că se află foști și potențiali noi prieteni.

Tuesday, 2 June 2015

Beți apă cât cuprinde

Pentru că apa-i udă și organismul are nevoie de apă ca de aer. Da, astea-s platitudini alese în mod ironic, dar adevărul este că foarte multă lume uită să se hidrateze corespunzător și asta făceam și eu până în urmă cu vreo 2-3 luni. De atunci am devenit mult mai atent, îmi iau întotdeauna o sticlă de apă de un litru la muncă, pe care o consum complet până se termină programul și, mai mult decât atât, dimineața pe stomacul gol și seara înainte de culcare beau câte un pahar cu apă. Rezultatele deja se văd.

Mumford & Sons: Wilder Mind

Al treilea album al londonezilor, lansat în urmă cu o lună, abandonează stilul folk care-i consacrase și bine face. Am dat peste el pe Spotify și m-a cucerit instant cu acele chitare bântuitoare, cu acea copertă de pe Parliament Hill și prin mica lui poveste:

Sunday, 31 May 2015

Filmul Survivor te plimbă pe străzile din Mayfair

Adică pe alea pe care le bat eu zilnic, fie mergând la job, fie cu diverse errands. Când am luat filmul nu știam că are acțiunea plasată chiar aici, dar am dat imediat peste ambasada USA, Grosvenor Square (vezi captura de mai jos) și multe alte străzi extrem de familiare. Câteva scene sunt trase în Hyde Park și în stația King's Kross St Pancras.

Messi: Qué genio, qué animal

În urmă cu ceva timp credeam că tiki-taka a murit și că era de glorie a Barcelonei a apus. Eram sceptic în legătură cu achizițiile făcute în vara trecută și mai credeam că Messi și-a atins de mult apogeul. Dar acest jucător mă lasă în continuare cu gura căscată (pentru mine este cel mai mare din istorie), iar jocul colectiv al Barçei mă face să-i aplaud de nebun chiar și când îi urmăresc pe YouTube.

Friday, 29 May 2015

The Londoner #71

Adică de prin metropolă adunate:

Tuesday, 26 May 2015

Regent's Park

Ieri a fost zi liberă în UK (din nou), așa că am dat o fugă în parc. Ce să zic, sora mea avea dreptate: Regent's Park este cu siguranță mai frumos decât faimosul Hyde Park. Și, din fericire pentru noi, mult mai aproape de zona în care locuim. Are acel je ne sais quoi care te face să te îndrăgostești imediat de el. Este mai intim, mai viu și mai colorat decât omologul său la care făceam referire mai sus. Singura problemă: mustea de arăbime (am văzut până și covoare întinse pe iarbă pentru destinderea unui familion). Asta e, am scăpat de țiganii din România și am dat peste ăștia.

Monday, 25 May 2015

WhatsApp vs. Facebook Messenger

ordoh.com
În cazul meu lucrurile sunt clare: dacă sunt departe de laptop și folosesc doar telefonul prefer uațapul (chat și telefonie impecabile + display mai fain, în timp ce pe mess-ul de Facebook nu primesc nepermis de multe replici, iar convorbile telefonice se aud semnificativ mai prost), în schimb dacă sunt la laptop folosesc Facebook Messenger pentru că tastez mai ușor și nici nu am probleme cu acest chat atunci când îl utilizez din browser.

Sunday, 24 May 2015

Despre burqa și căsătoriile homo

Două știri s-au făcut remarcate în acest weekend în Europa. Pe scurt despre ele:

Atunci când sportivii plâng

Realizezi că deși banul dictează în această lume nebună, până la urmă sentimentele sunt inegalabile. Și că sportul încă produce emoție, atât celor care-l practică dar și celor care-l urmăresc. Niciun sportiv nu plânge din cauza banilor; până la urmă ei dețin deja o căruță întreagă, iar locul doi este plătit regește în toate competițiile majore.

Saturday, 23 May 2015

Muviz #334

Clouds of Sils Maria mi-a atras atenția în posterele de la metrou. Juliette Binoche și Kristen Stewart joacă foarte bine și au chimie pe ecran, dar povestea te cam pierde la un moment dat. Nota 7.

Friday, 22 May 2015

U2 rămâne un monstru

Cel puțin pe scenă. Îi tot ironizez eu de vreo 9 luni încoace, total dezamăgit de ultimul album și de atitudinea lor din ultima vreme, dar a fost suficient să-mi arunc ochii la un live din noul turneu ca să revin la sentimente mai bune. Am mers la sigur, căutând Until the End of the World, piesa U2 cu cel mai tare live outro în opinia mea. Recunosc că încă nu m-am prins cum vine treaba cu ecranul ăla sefeloid și deși înregistrările sunt proaste, e clar că U2 încă te poate băga în transă la un concert (aici aveți clipul filmat dintr-un alt unghi, în care puteți vedea că Bono a revenit la schemele din era Zoo TV când făcea pe The Fly).

Wednesday, 20 May 2015

Persoana I: Singular și plural

Întotdeauna i-am privit ușor ironic pe fanii unei echipe care se identifică într-atât de mult cu ea încât vorbesc la persoana I și nu la persoana a III-a despre respectiva echipă sau despre jucătorii ei. "Duminică jucăm cu Real Madrid. Cred că batem. Avem o șansă bună!" Ei bine, am un coleg care e fan Manchester United. Bineînțeles că auzi la el numai fraze gen "I think we can beat anyone now". Faza interesantă vine însă atunci când acest băiat dialoghează cu diverși clienți în farmacie.

Ce dracu' să mai scriu despre Gâdea?

M-au cam mâncat degetele în ultimele zile să comentez mizeria consumată săptămâna trecută în studioul Sclerozei Zilei. Dar nu mai am imaginație nici măcar să fac mișto de acest absolut detestabil personaj numit Mihai Gâdea. Pe bune. Și nici nu mai are sens. Am tot făcut asta vreme de 6 ani aici pe blog. Valabil și pentru Badea. Ce poți să mai spui despre acești lamentabili sclaveți? Poate că ar trebui să fiu mai atent cu știrile care-mi ajung în news feed, că la TV oricum nu mă mai uit, nici măcar online. Iar dacă tot îmi penetrează retina, măcar să mă amuz cu involuntarul umor al fanilor Antenei 3:

Sunday, 17 May 2015

De ce au radiourile doar 15 piese în playlist?

Dacă în urmă cu 4 ani mă declaram scârbit de muzica pe care o asculți la posturile de radio românești, acum vreau să dezbat un alt aspect. Așadar care-i faza cu playlist-urile astea obscen de scurte și implicit mai obositoare ca o babă guralivă, de zici că toți DJ-ii din lumea asta au doar computere din alea vechi, Pentium 286, pe care nu puteai pune mai multe melodii din lipsă de spațiu? Este o caracteristică generală se pare, pentru că și aici în UK am dat peste așa ceva.

Saturday, 16 May 2015

Spring in Crouch End (II)

Azi am făcut câteva poze cu sorella pe la noi prin ză hud. Primele două sunt surprinse la The Blue Legume, o minunată cafenea aflată vis-à-vis de The Church Studios. Apropo, pozele 6 și 7 sunt făcute pe strada pe care Dave Stewart și Annie Lennox au locuit în epoca Sweet Dreams.

Friday, 15 May 2015

Cum poți evita ridicolul după aproape 40 de ani de carieră muzicală (II)

Foarte simplu: încearcă să nu cazi de pe scenă, așa cum a făcut The Edge de la U2 aseară la primul concert din cadrul noului turneu mondial. Așa rupt sunt că n-am urmărit deloc știri despre turneu și nici nu mă interesează cum sună piesele, fie ele vechi sau noi. Am observat doar că n-au cântat One, în schimb îi tot dau înainte cu piese obosite cum ar fi Sunday Bloody Sunday.

Cele două întrebări care determină dacă ești îndrăgostit

Niște băieți au făcut un studiu complex și au ajuns la concluzia că poți determina cât de amorezat ești de persoana alături de care viețuiești răspunzând la două întrebări simple:

Sunday, 10 May 2015

Muviz #333

Black or White. Fain. Kevin Costner mi-a plăcut întotdeauna, dar filmul ăsta are mai multe aspecte mișto. Nota 7+.

Saturday, 9 May 2015

The Londoner #68

Adică de prin metropolă adunate:

Wednesday, 6 May 2015

Cum poți evita ridicolul după aproape 40 de ani de carieră muzicală

Păi ar fi recomandat să nu-ți vopsești părul blond, tu, lider al trupei, și nici să vă apucați să cântați la metrou ca ultimii obosiți, pentru a demonstra că sunteți cool și inocenți, deși turneele voastre din ultimii 20 de ani au învârtit sume amețitoare. Pentru că toate astea vă adâncesc în penibil, mai ales după ce ați lansat un album foarte prost. Și denotă observatorilor lucizi că vă străduiți prea mult.

Monday, 4 May 2015

Am rezolvat dilema microbistului londonez turmentat

Anume eu cu cine țin dintre atâtea echipe londoneze de primă ligă? Nu-i musai să-mi placă vreuna, desigur, ci doar așa de prosteală. E drept că de mai multă vreme Chelsea îmi era mai dragă un pic decât Arsenal, deși fieful tunarilor se află mult mai aproape de zona în care locuiesc. Ieri după prânz, tocmai în ziua în care împlineam 6 luni de când m-am mutat la Londra, am dat o fugă până la Stamford Bridge, Chelsea a câștigat titlul și eu m-am albăstrit, adică am decis că dacă e să susțin vreun club din metropolă, acesta este cu siguranță cel din vestul Londrei.

Friday, 1 May 2015

Tucă o va fute

ampress.ro
Asta e clar. Pe cine, ce, cum? Nu se știe, dar așa anunță el într-o poezie din aia profundă de-a lui. Nu-i mai urmăream de mult nemuritoarele creații, dar am dat peste chestia asta pe blogul lui Zoso. În urmă cu doi ani vă explicam și eu de ce Tucă e o labă tristă (și) ca poet. Apropo, nici nu vreau să mă gândesc ce furios s-a masturbat după ce a compus capodopera!

În atenția fotografilor amatori începători

Dacă nu ai o cameră profi și nu ești la început de drum în ale fotografiei, atunci această lungă postare nu cred că te va interesa. Vreau de mai multă vreme să scriu pe tema asta, din câteva motive: eu însumi sunt un fotograf amator începător și vreau să fac schimb de experiență, iar articolele în limba română pe care le-am găsit pe Google păreau simpliste și plagiate între ele. Prin urmare specific din start că nu vreau să fac pe deșteptul și că puțina teorie pe care am început s-o stăpânesc se află la un nivel superior practicii. Pe scurt: am multe de experimentat și de învățat, dar tare îmi place să fac asta.

Nu cutremurele omoară oameni, ci clădirile

Asta a declarat un oficial după drama din Nepal. Cu alte cuvinte, o construcție solidă nu va pica la un cutremur major. În clipul de mai jos puteți vedea de ce nu e bine să te prindă pe stradă o astfel de nenorocire, după cum spuneam în 2013. Când vine ăla mare stai la cutie și nu fugi afară.

Thursday, 30 April 2015

Miroase a Oscar pentru Tom Hardy

Sau măcar a o nominalizare. Este de ajuns să vezi trailer-ul filmului Legend ca să-ți dai seama de asta. Tom joacă dublu rol pentru a portretiza un cuplu de gangsteri gemeni din Londra anilor '50 - '60. Legend apare pe ecrane în septembrie.

Stereophonics: I Wanna Get Lost With You

De mai bine de o lună galezii cântă o piesă nouă prin concerte. Am tot așteptat să apară o înregistrare din studio, dar nimic n-a scăpat până acum. Sunt sigur că piesa va fi un hit. Este foarte catchy și mă blocasem pe ea înainte să dau peste Chasing Yesterday, deși calitatea înregistrărilor din concerte e slabă. Din câte văd melodia are aceleași acorduri ca We Share the Same Sun, dar n-am chitara la mine să verific. Oricum, una peste alta, pot afirma că de 8 ani urmăresc trupa asta pe care am văzut-o și live de două ori și niciodată n-am fost dezamăgit.

Tuesday, 28 April 2015

Trafic

Niciodată nu am avut un trafic atât de bun pe blog în condițiile în care în 2015 nu am nici măcar o medie de o postare pe zi, nu mai scriu aproape deloc despre realitatea românească și spamez tot mai rar diverse site-uri pentru a-mi face reclamă. Din câte remarc există două cauze principale: lumea suferă la greu în amor și cititorilor mei le place Londra

Sunday, 26 April 2015

Muviz #331

Azi recomand câteva filme "de casă", după cum erau încadrate ele pe unele casete video din anii '90.

Friday, 24 April 2015

The Londoner #66

Adică de prin metropolă adunate:

Sunday, 19 April 2015

Spring in Crouch End

Dintre toate locurile văzute prin Londra până acum, nu aș locui nicăieri în altă parte. Atât de mult îmi place cartierul meu, care arată și mai frumos acum în plină primăvară. Prin urmare aseară am ieșit cu camera de gât la o mică plimbare.

Muviz #330

Hai c-am văzut și eu American Sniper într-un final, pentru că abia acum a apărut la calitate bună pe net. Nu m-a dat pe spate, însă nici nu pot spune că-i un film slab. Cam multe pușcoace și eterna întrebare: este într-adevăr Bradley Cooper un actor foarte bun (la naiba, are deja 4 nominalizări Oscar) sau doar unul mult prea charismatic? Nota 7 pentru film.

Friday, 17 April 2015

Handjob Karaoke

În Japonia face furori un concurs de karaoke în timpul cărora participanților li se oferă un handjob. Din câte înțeleg sunt eliminați dacă-și dau drumul înainte să se termine piesa. Ați văzut vreodată ceva mai bizar și mai odios? Singura concluzie care se poate trage este că muzica ăstora este o labă.

Ai vreun cuvânt preferat?

Asta îl întreabă o ea pe un el într-un film despre care o să vă povestesc curând. Răspunsul lui dă titlul filmului. Întrebarea pare copilărească la prima vedere, dar are legitimitatea ei. De exemplu, o prietenă din Cluj se topește când aude expresia "back in the day". Și mie îmi place. Cuvintele mele preferate vin tot din engleză:

WhatsApp Calls

Ați dat telefoane folosind aplicația asta? Calitatea convorbirii este foarte bună, clar peste cea oferită de Facebook Messenger. Și poate chiar mai bună decât cea de la Skype. Trebuie să aveți ultima versiune a aplicației, altfel nu puteți suna / primi telefoane.

Thursday, 16 April 2015

Am dat nas în nas cu Lindsay Lohan

N-am voie să vă spun unde. Dialogul a fost foarte scurt:

Wednesday, 15 April 2015

Băutura nu te face mai cool, dar este uncool să nu bei deloc

Printre multele prejudecăți pe care le am se găsește și asta: când dau peste o persoană care nu bea deloc am brusc senzația că e ceva în neregulă cu ea. Și de regulă nu mă înșel, pentru că se dovedește într-un final că respectiva ființă este fadă și cam speriată de bombe. O pussy, mai pe englezește.

Monday, 13 April 2015

Xenofobie și rasism. Azi despre arabi.

Dacă aș fi xenofob și rasist aș avea o mare problemă cu arabii și în special cu arăboaicele. Alea acoperite din cap până-n picioare, pe care le văd mult prea des pe străzile Londrei. Le-aș compara poate cu niște siniștri saci de gunoi ambulanți. Mi s-ar părea că femeile astea sunt urâte, încete la minte, nepoliticoase și ciufute, iar familiile de arabi gălăgioase și deranjante, exact așa cum sunt alea de țigani. Aș strâmba nasul simțindu-le parfumurile scumpe, dar urât mirositoare.

Sunday, 12 April 2015

Snapseed 2.0

Aplicația mea favorită pentru editarea pozelor pe telefon tocmai a lansat un update semnificativ. Găsiți aici detalii. Eu m-am jucat deja cu noua versiune și sunt mulțumit, mai ales că aduce și elemente de retușare specifice Facetune. Așa că dacă vreți să vă dați pe Instagram vă recomand (încă o dată) Snapseed.

Hyde Park / Kensington Gardens

Probabil că multă lume nu face diferență între aceste parcuri (sunt despărțite practic doar de o stradă), însă vorbim de chestii diferite. Iată fotografiile pe care le-am făcut ieri prin zonă. A fost o zi minunată, venită să-mi confirme că luna mea de miere cu Londra va fi nesfârșită, așa cum a fost și în cazul Clujului.

A Fly in the Park

După cum spuneam data trecută, am revenit în Hyde Park pentru a gusta pe îndelete acest colț verde al metropolei și pentru a face niște poze. În cele din urmă narcisismul a triumfat, așa că acum vă arăt doar pozele cu mine și un pic mai târziu pe cele cu oamenii și natura.

Friday, 10 April 2015

Lunch in the Park

Cred că revin aici în weekend
pentru un photo shooting adevărat.
Deși ziua debutase cu frig și ceață, ieri pe la prânz se făcuse foarte frumos în Londra, așa că am fost în Hyde Park să-mi iau prânzul, chiar lângă celebrul Speakers' Corner. Bă, grătare și manele nu erau. Lumea se bucura de căldură și de verdeață așa de frumos încât m-a relaxat și pe mine relaxarea lor.

Nu vrei copii? Relax, ești ok.

Este absolut firesc (ba chiar și logic din unele puncte de vedere) să nu-ți dorești copii. Acest articol din The Guardian m-a făcut să abordez în sfârșit această temă. Eu unul nu-mi doresc copii. Sau, ca să fiu exact, în niciun caz în acest moment. Habar n-am ce va fi în viitor, orice este posibil, dar acum nu am câtuși de puțin instincte paterne, consider mai toți copiii obositori și enervanți și, mai presus de toate astea, abia am grijă de mine însumi, așadar cum naiba să mă gândesc la urmași?

Wednesday, 8 April 2015

City of London

Este numit simplu The City (la fel cum new-yorkezii se referă la Manhattan) sau The Square Mile (pentru că asta este suprafața pe care o are), nu este considerat un borough și reprezintă inima metropolei, atât din punct de vedere geografic, dar și istoric (în acest loc a luat naștere Londra în urmă cu 2.000 de ani, vivat the Roman Empire!) și financiar, pentru că alături de cartierul business din Lower Manhattan face lumea să se învârtă. De altfel The City aduce mult cu Wall Street; de fiecare dată când trec pe acolo îmi aduc aminte de excursia de la New York din 2008.