Saturday, 8 November 2014

The Londoner #2

Să nu vă închipuiți că dacă vă instalați într-o mare metropolă a lumii, într-un cartier cochet și plătind o chirie care te face să te iei de picioare și să-ți dai palme cu ele, ca în desenele animate, înseamnă că în apartament totul e perfect. Nici vorbă. Am întâlnit și aici destule probleme, pe care mai la est le-am fi definit prin clasice românisme. 

De exemplu fereastra de la baie nu se închide și mai e și putrezită pe deasupra. La cadă nu curge apă rece, așa că dușul e o adevărată aventură, corpul meu putând experimenta un mix de senzații tari, între opărire și ușoare șocuri hipotermice cauzate de frigul de afară. Părul nu am reușit să mi-l spăl încă. Ieri ne-au sărit și siguranțele, pentru că sistemul electric este vechi, prin urmare am stat fără prize până azi. Iar boemele ferestre sunt cam greu de manevrat.

Important este însă că aceste probleme se rezolvă relativ prompt și relația cu proprietarul pare a fi una bună. Una peste alta apartamentul e mișto, dar ținând cont de nivelul chiriei nu mă așteptam să fiu nevoit să stau atâtea zile fără a putea face un duș în regulă. Ba chiar fantasmam că proprietarul îmi va trimite o escortă, așa ca bonus de instalare.

Cu distanțele zilnice pe care le ai de parcurs în Londra eram oarecum obișnuit. Aici îți petreci cam o treime din zi commuting, să moară Adrian Păunescu dacă vă mint. Oriunde ai locui, ești foarte departe de job / facultate / prieteni / diverse alte obiective. Trebuie să înveți să folosești cumva timpul pe care îl petreci în bus și în metrou, citind, răspunzând la mesaje sau chiar dormind.

Ieri am luat primul contract cu Oxford Street, principalul bulevard londonez. Tocmai au aprins luminile de Crăciun. Mărturisesc însă că și în Câmpina am văzut decorațiuni mai spectaculoase, dar una peste alta acest Oxford Street, cu toată agitația lui, are un vibe foarte fain. După ce i-am adulmecat mirosurile și i-am ascultat toate șoaptele, mi-am tras căștile pe urechi, am savurat piesa asta de vreo 2-3 ori (s-a pliat de minune cu agitația străzii), apoi am coborât la metrou, plecând către primul meu job. Noaptea avea să fie foarte lungă, dar probabil că voi povesti despre ea în episodul următor.