Habemus presidentum

Ieri m-am trezit, mi-am făcut cafeaua și m-am pus pe citit știri, din pat. Dacă am votat? Nope. Ar fi însemnat să mă deplasez într-o altă parte a Londrei, apoi să stau toată ziua la coadă pentru o cauză în care nu credeam. Nici nu aș fi avut timpul necesar la dispoziție, chiar dacă ar fi existat voință, pentru că la prânz a trebuit să mă prezint la job. Sora mea a stat pe baricadele Ambasadei României din Londra vreo 10 ore, reușind într-un final să voteze. Cu toate astea concluzia ei a fost că nu prea a meritat. Nu pentru că a ieșit Iohannis, că ăsta era scopul, ci pentru că orice am face rămânem un popor de cocalari pentru care n-are sens să te sacrifici (detalii aici și aici).

Trebuie să recunoaștem că a fost cea mai slabă campanie electorală postdecembristă. Și că aproape nimeni nu se aștepta să câștige Iohannis, acest nou pseudo-Mesia al neamului românesc. Eu unul nu mă așteptam și deja draftasem un articol pentru cazul în care ar fi câștigat Ponta. Apreciez faptul că nici măcar o singură persoană din cercul meu larg de cunoștințe nu l-a susținut pe Ponta (cel puțin nu pe față, dar aș băga mâna-n foc că 99% dintre ei au votat Iohannis sau nu s-au dus la vot). Este cât se poate de evident ce electorat are PSD-ul și ce electorat au ăștia de dreapta. 

E foarte bine că Ponta și-a luat-o în bot. Poporul ăsta are încă o șansă să construiască, dar hai să vedem când, cum și mai ales dacă o va concretiza, în loc să ne lăsăm udați de extazul acestui surprinzător rezultat. Constat că hipsterașii și diverși emigranți din diaspora se consideră eroi naționali, având senzația că ei și numai ei l-au împiedicat pe Ponta să iasă Președinte. Măcar sora mea a avut bun simț și nu și-a arogat merite exagerate; tot neamul românesc trebuie apreciat că nu a ales Ponta, nu doar diaspora care a stat la coadă să voteze. Iar ne lăsăm orbiți de gânditul la prima mână?

Uite un exemplu. O mică hippie, care acum un an pe vremea asta salva Roșia Montană de nu s-a văzut și nici măcar nu acum nu se mai vede (sau aude) ceva despre acest subiect, tocmai mi-a spus pe Facebook să-mi mișc curul data viitoare, să nu mai stau în spatele calculatorului, ca să mă cuprindă și pe mine exaltarea. Ok, o să mă gândesc la propunerea ei. Mai bine stau la coadă să votez, încălcând principiile în care cred și absentând de la jobul pe care tocmai l-am început,  așa cum îmi sugerează ea practic, cu acel haios patronizing style al omului simplu care are senzația că tocmai a scris istorie. Sau poate că o să-mi văd în continuare interesul personal imediat, ca nu cumva să ajung scârbit ca sorella.

Și ca sa încheiem subiectul: ați remarcat că dacă întrebi votanții lui Iohannis ce știu despre el, cel puțin 95% dintre ei îți răspund doar cu "e primarul Sibiului și a făcut treabă bună acolo". Mișto. Hai să vedem acu' și ce face ca Președinte, apoi uite, dacă scoate România din rahat promit solemn că ma exaltez și eu și peste 5 ani îl votez, chit că aș sta ore în șir la coadă. Până atunci vă îndemn încă o dată să rămâneți lucizi

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Dimineți de iarnă în Londra

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)