Friday, 10 October 2014

U2 și deluxe-ul lipsit de lux

În urmă cu fix o lună a apărut gratis pe iTunes, acum se lansează pe piață și ca dublu CD. Pe torente se găsește deja. Mă refer la ultimul album U2, numit Songs of Innocence. Am scris deja de trei ori despre el (1, 2 și 3), așa că acum mă voi axa doar pe partea bonus a acestui dublu disc. 

Al doilea CD conține următoarele:

  • Două piese noi, dintre care una (Lucifer's Hands) este acea Return of the Stingray Guitar pe care au folosit-o ca intro instrumental în ultima parte a turneului 360°. Așa a sunat la Roma, de exemplu, concert la care am fost. Pe stadion te făcea să sari, însă pe album și-au bătut joc de ea. Cealaltă piesă nouă, The Crystal Ballroom, nu trebuie nici ea băgată în seamă. Nu am simțit nevoia s-o ascult a doua oară. 
  • Un set format din mai multe piese de pe primul CD, de data asta într-o variantă acustică. Sună la fel de slab. Next.
  • Două piese de pe primul CD în niște variante alternative. Idem: sună la fel de slab. Next.
  • Melodia Invisible, lansată ca single astă-iarnă, apare ca hidden track. Este probabil cea mai bună piesă de pe acest dublu CD care dezonorează U2 și aruncă trupa într-o mediocritate aproape sinistră. 

Mai țin un pic torentul ca să-mi refac rația, apoi șterg acest album cu totul. Realizez că par un ofuscat subit și oarecum de neînțeles după ce atâta vreme am fost marele admirator al acestei trupe, dar îmi asum această atitudine care nu are nimic dubios bază. Pur și simplu nu mai îmi place de nicio culoare muzica pe care o face U2.