Thursday, 18 September 2014

U2: Pile puternice la Time & Rolling Stone

În urmă cu 27 de ani, la scurt timp după apariția senzaționalui The Joshua Tree, U2 devenea a patra trupă din istorie prezentă pe coperta celebrei reviste Time. Știți care e ironia? Atunci chiar meritau din plin această onoare, deși fețele lor timide spuneau parcă "nu vrem asta, puneți-ne înapoi pe scenă". Time îi publică iar pe copertă acum, după lansarea unui album lamentabil (am vorbit despre aici și aici), dar figurile lor exprimă mai multă siguranță de sine, ba chiar aroganță, deși poate că n-ar fi cazul. Priviți. 


Este clar pentru mine că publicații de calibru cum ar fi Time, Rolling Stones (reviews de 5 stele pentru noul album aici și aici - nu e posibil așa ceva) sau The Telegraph (recenzie de casă făcută de un apropiat al trupei, Neil McCormick) fie protejează trupa din inerție și melancolie, fie au un interes direct să scrie de bine despre noul disc. Așa se întâmplă peste tot, la case mici sau mai mari. În privința caselor cu adevărat mari, cum ar fi corporația numită U2, scoți un album absolut mediocru (ca să mă exprim elegant) și ajungi pe coperta revistei Time. Asta doar pentru că te numești cum te numești și cândva ai revoluționat muzica. 

Un fan găsit la întâmplare pe Interference (forumul primordial al trupei) este însă mult mai obiectiv:

"Why is it automatically a good thing to recapture your youth, musically speaking? If you've been there and done that, then why do U2 think their listeners need to hear about it again? For me, on a personal level I've always appreciated their ambition when they tried new things. But the themes have been more or less the same since 2000, in that they're always seeming to harp about "returning to their roots" or "going back to their youth".

În timp ce altu' le retușează garderoba și look-ul, haios foc:

"Bono needs to show his eyes again and wear contacts if he has trouble seeing. It's hard to sell sincerity through a pair of goggles. In the 90's it worked because, well, you know why. And please grow the hair again. Doesn't have to be as long as the late 80's, but come on, at least grow the sides out. 
Edge needs a new fucking hat. Like pronto. I think his headwear annoys me more than the goggles, honestly. And maybe he should shave off the facial hair. 
Larry will not and should never change.  
Adam needs to stop aging. Just kidding. No really, what do you all think should be done with Adam? 
They also need a new wardrobe. Bono looks like metrosexual Fly these days."

Serios și fără răutate: eu nu mă mai recomand drept fan U2, la fel cum ultimele 2-3 albume Coldplay mă fac să mă jenez la gândul că eram fanul lor în era de început. U2 va rămâne probabil trupa mea de referință dintotdeauna, voi asculta mereu marile hituri și concertele celebre, dar pur și simplu nu mai pot fi eu afirmând că iubesc și apreciez U2 așa cum o făceam întotdeauna. Cred că e cea mai sinceră atitudine și consider că ea denotă mai mult respect pentru trupă decât extazul colectiv, fie el justificat sau nu. 

Am spus deja destule, dar pentru mine și pentru o mare masă de melomani, fani U2 sau haters, ăsta chiar e un subiect. Mai povestim despre U2 când se lansează următorul album, Songs of Experience (cică apare lunile astea - nu știu dacă să fiu extaziat sau îngrozit), când începe turneul mondial sau când trupa se va retrage. Ceea ce le-aș recomanda încă o dată.