Tuesday, 26 August 2014

Mândrie și regret

Mă gândeam să scriu o postare cu titlul "Cu ce te mândrești cel mai mult?", dar am constatat că netul e plin deja de așa ceva. La fel de plin ca în cazul regretelor, pentru că mă gândeam să vă provoc și pe latura asta, cu un "Care e cel mai mare regret al tău?". Nu suport lipsa de originalitate și luam în calcul să renunț, dar până la urmă m-am gândit că astea nu-s neapărat articole propriu-zise, ci mai degrabă invitații la dezbateri. Prin urmare hai să vedem: cine dorește, anonim sau nu, să înșire punctual chestia cu care se mândrește cel mai mult, apoi cel mai mare regret. 

Nu trebuie să fie chestii fundamentale. Evident că nu toți am făcut ocolul pământului la 15 ani într-o barcă, n-am salvat vieți și nici n-am inventat roata. Vreau să aud experiențe, povești, chestii care vă fac să stați drepți și să spuneți I DID THIS. Să conteze pentru voi, nu pentru altcineva, să fie mândria voastră autentică, chiar dacă nu e ceva unic. Dar aș vrea să aud și chestiile unice pe care le-ați făcut, dacă există așa ceva. Orice lucru făcut de tine și de nimeni altcineva. Dați totul pe goarnă cu tupeu, aici nu e loc de modestie.

La fel și în privința regretelor, indiferent dacă sunt aspecte care încă pot fi remediate. Poate chiar faptul în sine că scuipi aici acest regret te va pune în mișcare. Sunt sigur că majoritatea este formată din formulări de tipul "regret că NU am făcut cutare treabă". Sunteți de acord? Urmează să vedem.

Corect ar fi să încep eu. "Problema" este că mândriile și regretele mele sunt mai degrabă principiale, mai puțin chestii punctuale. Nu pot spune că regret ceva anume, că nu m-am mutat la New York, că încă n-am vizitat Chicago sau că m-am purtat aiurea cu vreo persoană. Regret însă faptul că-s indolent. Atât de indolent încât sunt indolent în a-mi schimba indolența. Tot în registrul ăsta aș putea menționa că n-am ieșit din zona de confort atât de des cât ar fi trebuit.

Sunt mândru de mai multe lucruri, dar nu pot puncta ceva anume care mă onorează cel mai tare. De exemplu, călătorul din mine e mândru că a vizitat New York-ul și o bună parte din Europa, pseudo-artistul din mine e mândru că a învățat să cânte la chitară singur și c-a organizat evenimente artistice, boemul nestatornic din mine e mândru că s-a simțit mereu liber să-și schimbe reședința prin țară, fără a lăsa nimic să-l țină pe loc, blogger-ul din mine e mândru că are zeci de cititori fideli, care-l urmăresc zilnic de mai mulți ani, iar romanticul din mine e mândru că... nope, aici nu mai dau din casă!

În privința chestiilor cu caracter unic, sunt singurul român într-atât de pasionat de U2 și de scris încât a publicat o carte despre trupă. De fapt două. Ok, prea mult despre mine! Vă aștept cu interes poveștile: mândrie, regret și orice lucru cu caracter unic pe care l-ai făcut și despre care dorești să povestești nepoților.