Monday, 11 August 2014

Cum s-a văzut Summer Well 2014

Mai exact concertele cap de afiș, The National și Placebo. După cum vă spuneam doar pentru ele m-am prezentat la Buftea. Și a meritat.

The National dau bine live. Au deschis cu preferata mea de pe ultimul album, piesa Don't Swallow the Cap, dar ca de obicei piesa asta este cumva castrată în concert. Nu are vibe-ul de pe album și pace. Am senzația că o cântă într-un tempo inferior. Sonorizarea mi s-a părut mediocră, dar nu știu dacă asta era vina trupei. Ei se descurcă foarte bine pe scenă. Au pasiune și piese care cresc în intensitate. Sunt instrumentiști polivalenți, mai puțin deprima(n)tul tobar Bryan Devendorf și vocalistul Matt Berninger. Aceasta din urmă compensează însă prin charismă și urletele pline de patos din finalul unor piese. Oricum, treaba vocalistului este să dea pe goarnă, să creeze o legătură cu publicul și cam atât. Matt a sărit în public de două ori, prima oară trecând la vreo 3 metri de noi. Omul se pierdea în mulțime la peste 20 m de scenă, despre asta vorbim. Noroc că avea cablu lung. O tipă de lângă mine era extaziată ("l-am atins!"). În rest însă nu prea a comunicat cu publicul. Unul dintre cei doi frați chitariști a anunțat că au străbunici români sau ceva. Ca să vezi! O bilă neagră: trompetele. Nu au ce căuta trompete într-o astfel de trupă rock alternative. Pur și simplu sunt în plus, așa cum tot în exces sunt și într-o trupă de-a noastră. Muzica lor ar suna perfect fără trompeta aia, dar-ar dracii în ea.

Una peste alta, mi-a plăcut concertul The National. Mișto, ce mai. N-am înțeles de ce nu au avut bis. E drept că nici publicul nu i-a chemat pentru encore, deși pe parcursul concertului a fost foarte receptiv. Știau piesele și chiar și multe versuri. Ne-am încălzit perfect pentru Placebo.

Și veniră londonezii. De prin 2006 țin să-i văd live. Deja mirosea a iarbă de la prima piesă (ironic!) dar nu era o senzație: chiar fumau niște puștani lângă mine. Or fi venit cu ea în chiloți; eu aveam rollies în tabacheră și la intrare mi le-au verificat și mirosit de numa'. Concertul Placebo a fost senzațional. Aș spune aproape perfect (mă oftic că n-au cântat Special Needs și Sleeping with Ghosts, dar asta e o chestie mult prea subiectivă). Sound puternic și expansiv, vocalist excelent, tobar fabulos (acest midget pe numele său Steve Forrest), comunicare bună cu publicul, recepție extraordinară, lumini mișto. Au fost toate ingredientele. Ba au cântat și vreo 4 piese la bis. Brian Molko, deși e cât se poate de gay chiar și la modul figurat (voce, look), a compensat strălucit prin alte aspecte. Iar cu Exit Wounds-ul m-au dezbrăcat până la măduvă. Absolut rupere a sunat piesa aia (chiar mai bine ca aici). Până la urmă asta vrei să vezi la un concert: că melodiile care-ți plac pe album sună chiar și mai bine live. Nu înțeleg însă ce caută trei chitariști într-o astfel de trupă (valabil chiar și pentru Foo Fighters, de exemplu). Ei știu mai bine. Culmea: nu există solo-uri de chitară în nicio piesă Placebo. Dar trupa asta sună atât de bine încât nici nu le sesizezi lipsa.

Cam astea sunt impresiile mele la cald.

Despre loc: foarte fain (Domeniul Știrbey din Buftea). E cam peste mână dacă nu ai mașină însă. Parcare în zonă n-am găsit, dar am lăsat-o lejer pe o stradă la vreo 10 minute de intrare.

Despre organizare: se putea mai bine, ca de obicei (aveai prea mult de mers de la scenă la standurile de catering). În rest a fost ok. Destul de aerisit chiar, ținând cont de faptul că au fost zeci de mii de oameni acolo.

Câteva poze: