Friday, 6 June 2014

Cartolina da Napoli

Citind pe diagonală câteva articole de tipul "Things to do in Naples", am descoperit amuzat că două dintre ele punctau la nr. 1 "eat pizza". Ar fi trebuit să-mi dau seama că asta spune destul de multe despre un oraș, chit că acolo s-a inventat faimoasa delicatesă. Am mâncat eu pizza, alright, dar parafrazând acea vorbă celebră trebuie să spun că "vezi Napoli și apoi, în loc să mori, mai bine fă un duș lung". Orașul este mizerabil.

Știam că lucrurile nu stau prea grozav din punctul de vedere al salubrității, dar nu mă așteptam să dau peste atâta jeg, chiar pe bulevardele principale. Este greu de suportat ce vezi pe acolo: gunoaie stătute, nestrănse de zile sau săptămâni, căcați uscați pe trotuare, sticle, hârtii. Fauna este, desigur, foarte colorată: dude, aurolaci, cocalari, gigei care se bagă în seamă pentru a te jecmăni cu diverse chestii și tot tacâmul.

Cred că pentru napoletani jegul reprezintă deja un act de mândrie sau boemie exagerată. Se aruncă peturi din mașini direct în stradă, iar hărtiile nu se mai obosește nimeni să le ducă la coș. Sincer, nici ție, turistului, nu-ți mai vine să te comporți civilizat într-un oraș care în mod cert nu se respectă pe el însuși. Este foarte probabil cel mai murdar oraș important pe care l-am vizitat vreodată. Porca miseria, cu suburbii cu tot e al 9-lea oraș ca mărime din Europa și al 3-lea din Italia. În România n-am văzut o așa mizerie nici măcar în cele mai penale orașe din provincie.

Nici din punct de vedere arhitectural sau ca peisaje prin port nu m-a dat pe spate. Măcar ar fi putut compensa prin asta. Este un oraș cu mare potențial, nu contest asta, dar s-a degradat foarte mult și a ajuns să fie mult supraestimat. Traficul este un calvar, atât pietonii cât și mașinile trec pe roșu într-o veselie și e nevoie să acorzi o atenție specială scuterelor, care sunt foarte agresive. Napoli e perfect pentru genul ăla de roacăr obosit care se pișă în colțul barului și merge cu trenul în Vamă, cu nașul, apoi se laudă că a stat la mare 7 zile cu 50 de lei (apropo, prețurile sunt mici în Napoli).

Singura chestie cât de cât cool a fost faptul că am mers să mâncăm în localul unde s-ar fi inventat pizza (sau care, cu siguranță, a fost prima pizzerie din lume), L'Antica Pizzeria de Michele. Restaurantul este menționat în Eat Pray Love (puteți vedea scena din film aici). Este extrem de simplist și are doar două sortimente de pizza: margherita și marinara. Nu am avut orgasm și nici n-am atins nirvana culinară în timp ce mâncam; e bună pizza, nu zic nu, dar am mâncat și altele mai bune.

Am făcut foarte puține poze pentru că nu prea îmi venea să fac asta. Vă arăt doar trei fotografii decente, iar jegul îl băgăm sub preș.