Tuesday, 18 March 2014

Symphonica: Albumul care-l scoate pe George Michael la pensie

Sau măcar ar trebui s-o facă singur, să renunțe pur și simplu, dacă nu are de gând să mai scoată nimic fresh. Nu se poate să trăiești, ca artist, din trei albume gay-pop, scoase cu Wham! la începutul anilor '80, plus patru albume solo, adică 7 discuri în 30 de ani. Atenție: așa ca medie pare ok, dar trebuie să menționăm că primele cinci au fost scoase până în 1990! Și mă refer doar la albumele autentice, alea care contează, nu la chestii live sau la covers. Practic, în ultimii 23 de ani George Michael a lansat doar două albume de studio cu materiale originale: Older (1996) și Patience (2004).

Eu vorbesc acum din perspectiva pur artistică. Fanii unui artist nu pot fi păcăliți la infinit cu reciclări, albume Greatest Hits, live-uri, covers și alte ciorbe reîncălzite. Îți pierzi rapid relevanța în stilul ăsta. Există însă și perspectiva comercială, iar aici (paradoxal poate), George Michael stă foarte bine: este unul dintre cei mai bine vânduți artiști din istorie (în 2010 depășise 100.000.000 de albume vândute). Și încă umple sălile și stadioanele. Asta da super eficiență, având atât de puține materiale originale în decursul unei cariere care se întinde peste trei decenii.

Să revenim. George a lansat ieri albumul Symphonica, un fel de mix de studio (voce și aplauze din concerte cu ceva aranjament orchestral făcut în studio), compus din piese vechi și covers. Nu zic, sună stilat, elegant, perfect pentru a fi ascultat într-un bar alături de un Jack Daniels dublu, fără gheață. Dar e insuficient. În condițiile în care în ultimii 10 ani nu ai lansat nimic nou, acest album pare de umplutură. Să-l facă scăpat pe George de gura fanilor și capabil să spună că a mai scos și el ceva. L-am ascultat o dată și l-am șters. Dacă menționez și faptul că acest disc conține 7 piese cover care apăruseră (în alte versiuni, desigur) și pe un alt album de covers lansat de artist în 1999, am spus cam tot ce era esențial. E clar: aici avem o ciorbă reincălzită la orchestră, pe principiul "băgăm un aranjament simfonic și facem vechiturile să pară strălucitoare". L-am stimat mereu pe George Michael (am fost și la concertul din 2007 de la București) dar eu, ca simplu admirator și ascultător, nu pot fi păcălit cu astfel de producții.

Kate Moss a scris un review al acestui album, pentru revista Vogue, axat mai mult pe muzică și deloc critic (dacă e să-l comparăm cu postarea mea). Și cei de la The Guardian s-au exprimat pe temă.

Una peste alta, eu nu recomand acest album, care în mod cu totul fals este numit pe mai multe site-uri "al 6-lea album de studio al lui George Michael". Prin album de studio, care contează în discografia unui artist și care trebuie inclus în numărătoare, eu înțeleg însă altceva. Oricum, GM rămâne un mare gentleman al showbiz-ului. Iar la barbă și ochelari a stat mereu bine.