Wednesday, 12 March 2014

Încă nu știm să comunicăm în spațiul virtual

O să mă refer la câteva aspecte de care încă mă lovesc. Sunt un om atent la detalii, tipicar dacă vreți. Consider că trebuie să respectăm o anumită conduită atunci când dialogăm în virtual, așa cum respectăm (sau ar trebui să respectăm) una în viața reală.

De exemplu, sunt uimit că încă există oameni care nu știu (sau nu le pasă) că atunci când folosești prea multe semne de întrebare sau de exclamare la sfârșitul unei fraze este ca și cum ai țipa sau ai ridica tonul. Nu mai zic de frazele scrise integral cu majuscule, astea sunt deja urlete prelungi. Este suficient, amigos, să puneți doar un "!" sau un "?" pentru a exprima mirarea sau nedumerirea. Eventual ambele, e ok și asta. Dar dacă tu mă întrebi (așa cum făcea fosta mea șefă pe email) ceva de genul "Ai rezolvat problema aia????", impulsul meu va fi să te trimit în pizda mă'tii să mă ascund și să te evit, pentru că o astfel de punctuație este una agresivă.

Da, chiar și în mediul virtual există un ton al exprimării, deși nu ai mimica feței, limbajul trupului și nici timbrul vocal, care de regulă transmit mult mai mult decât cuvintele în sine. Da da, am mai vorbit despre asta. Uite d'aia au inventat băieții deștepți emoticoanele, pentru a exprima starea de spirit aferentă textului pe care tocmai l-ai tastat. Și bine că am ajuns aici, că trebuie subliniată o idee și la capitolul ăsta: crede-mă că dacă îmi bagi două paranteze din alea mă prind că râzi și că te amuzi. E suficient. Dacă însă ți se blocează degetul pe tastă și îmi servești un ":)))))))))))" este redundant și adolescentin. Așa tastează liceenii pe mess, pe ei îi putem înțelege. Ah, vrei să-mi arăți că te piși pe tine de râs? Minunat, mă bucur că râzi cu spume, dar poți băga un "=))" și e suficient, sau un "rofl", dacă tot vorbim în limbaj YM. Renunță așadar la parantezele alea scelerate că nu dau bine.

Pe aceeași idee: nu are sens să pui trei emoticons identice unul lângă altul. Asta-i specific domnișoarelor. De ce ai face asta? Este suficientă o imagine pentru a transmite un feeling, hai să nu cădem într-o nirvana a smile-urilor și inimioarelor. Chiar în timp ce scriam articolul ăsta am remarcat că a comis-o și sorella în acest sens, așa c-am tras-o de urechi, frățește așa. 

Despre "k" și "cf" am mai vorbit, nu mai intru în detalii. Putețí reciti textul aici.

Profilurile fake ar trebui să aducă banarea persoanelor care le-au creat, nu doar de pe site-ul respectiv, ci de pe internet. Cu totul: banare pe ip, pe o perioadă considerabilă. Vorbesc la modul ideal, mai e până să se ajungă acolo. Indiferent de motiv, când faci un profil fake și te folosești de el e ca aia cu fals și uz de fals din codul penal: meriți o pedeapsă pe măsură. Este dizgrațios și denotă că ai un intelect de grădiniță. Eu însă cunosc mai multe persoane 30+ care s-au pretat la așa ceva. La un moment dat v-am recomandat filmul ăsta; el prezintă un astfel de caz, cu consecințe dramatice.

Dacă redactezi un text pe blog sau în cadrul altui mediu virtual, chiar și într-un status pe care-l consideri super banal, pune ":" imediat după ultimul cuvânt, fără spațiu, altfel cei care citesc vor avea senzația că le-a sărit pupila din loc. Cam așa cum pățești citind blogul acestei slugi anteniste.

Atenție: când e ziua cuiva, fie de naștere, fie onomastică laolaltă cu alte 37 de persoane din lista ta, felicită acea persoană personal, cât mai privat și personalizat. Dacă postezi o poză cu o floare și o lumânare, țipi un "La mulți ani, dragilor!!!!!", apoi le dai tag în poză aia bășită, e o bătaie de joc. Dacă cineva îmi "urează" astfel e ca și cum mă înjură. Mai bine nu-mi mai urează nimic. Arată puțin respect și fă-l pe sărbătorit să simtă într-adevăr că te-ai gândit la el.

Astea sunt chestii oarecum de formă. Sunt mult mai multe, dar numai ele mi-au venit mie acum. Am lăsat la final și o discuție pe fond. În ultimele luni m-am lovit de două ori de o chestie total aiuristică. Anume: după ce am trimis mesaje private unor persoane, am primit răspuns de la altele. Băi, deci cum să faci așa ceva? Asta nici măcar de liceu nu e, ci de școala generală. Adică eu îți scriu un mesaj (indiferent ce conține el, chestii intime sau nu) și tu alegi să dai asta pe goarnă către o terță persoană care apoi are impertinența să-mi răspundă în locul tău? Chiar trebuie să explic chestiile astea pe un blog, la fuckin' 35 de ani? Se pare că da, pentru că unii nu se ghidează după principii elementare de bun simț. 

Am rezistat impulsului de a da "report profile", ținând cont că într-unul dintre cazuri fusesem amenințat și făcut asshole (apropo, se scrie legat, asshole care ești tu asshole, m-ai înțeles?), eu pentru mai puțin de atât având contul suspendat în urmă cu mai mulți ani. Am rezistat și impulsului de a posta aici un print screen cu mesajul cât se poate de ridicol pe care l-am primit, pentru că nu asta e ideea. Dar discuția pe fond rămâne. Indiferent că ești bine intenționat sau vrei doar să te cerți și să înjuri, nu ai ce căuta pe contul altuia, să răspunzi în numele lui, să răspunzi de pe telefonul lui și așa mai departe. Asta vă transformă pe amândoi în niște nesimțiți. Este inacceptabil, pentru că o astfel de atitudine denotă desconsiderare la adresa celui care te-a apelat și care, desigur, dorea să aveți o discuție "între patru ochi".

Desigur, nu mă refer aici la discuțiile cu zero substanță, gen îl apelezi pe un amic să-l întrebi la ce oră e meciul și în locul lui îți răspunde alt amic. Deși ar fi o mică dezbatere și aici, pentru că asta pune semne de întrebare asupra securității de care se bucură comunicarea ta cu acea persoană. 

Pardon, am vrut să zic "un semn de întrebare", nu mai multe. La singular, că altfel țipăm ca în cazurile semnalate la începutul articolului. 

Blink.