Thursday, 6 March 2014

Îl plângeți degeaba pe Popescu

La fel cum jeleați fără niciun sens și după alde Gigi sau Năstase. Am mai subliniat eu atunci o idee și sunt nevoit s-o repet: dacă ai făcut 1000 de fapte bune în viața asta, ai salvat mâțe de la înec, ai ajutat băbuțe să treacă strada, ai dat mâncare la săraci, ai donat bani la spitale, ai fost un sportiv exemplar etc., ei bine, toate astea nu-ți oferă imunitate în cazul în care comiți o infracțiune. Și Maica Tereza sau Dalai Lama dacă ar fi dat în cap cuiva ar fi fost pasibili de pușcărie. Dar hai să punctăm succint cazul Popescu, pentru că pare a fi cel mai emoțional dintre toate condamnările oamenilor din fotbal.

1. În urmă cu ceva ani, Popescu a plătit într-adevăr statului o sumă de 400.000 USD, când a fost prins cu ocaua mică. Era ceva impozit de la care se sustrase. Dar asta nu-l făcea scăpat de condamnarea finală, iată de ce. Furtul a fost mai mare, după cum puteți citi în articol.

2. Există și o fază ca-n filmele cu proști, pe care au punctat-o Andy Stănescu și Radu Banciu la Sport Total FM. Prima condamnare în Dosarul Transferurilor s-a dat în 12 noiembrie 2012. Citez de pe Mediafax:

"Tribunalul Bucureşti i-a achitat, în 3 aprilie 2012, pe toţi cei opt inculpaţi din dosarul transferurilor de jucători. Decizia a fost contestată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie la Curtea de Apel Bucureşti, care în 12 noiembrie 2012 a dispus pedepse între şi opt ani de închisoare cu suspendare sau cu executare. 
Ioan Becali a fost condamnat atunci la opt ani de închisoare cu executare, Victor Becali şi Cristi Borcea au primit câte şapte ani de închisoare cu executare, George Copos - cinci ani de închisoare cu executare, Mihai Stoica - patru ani cu executare, iar Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu şi Gigi Neţoiu - câte trei ani de închisoare cu suspendare. Sentinţa a fost atacată cu recurs la instanţa supremă, care a decis definitiv să retrimită dosarul pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti."

Am întărit ideea de bază: așadar Popescu a primit cu suspendare în 2012, dar a atacat decizia. Adică a făcut recurs, din solidaritate cu geambașii care luaseră cu executare și pentru onoare, zice-se, că nu vroia să aibă o condamnare la dosar. Deși el recunoscuse că greșise, futu-i onoarea mă'sii, atunci când achitase acel impozit neplătit, în valoare de 400.000 de parai! Despre ce onoare mai vorbeam? Dacă o lăsa așa și nu făcea recurs, acum era liber. Dar l-a mâncat în cur să facă recurs și uite că acum a ajuns după gratii, ca un tocilar ofticos care nu e mulțumit că a trecut un examen cu nota 5, așa că se duce la mărire de notă și pică examenul. 

3. A început deja o campanie în media și în online pentru grațierea lui. Chiar și clasicele petiții au apărut. De pildă, acest jurnalist rupt în dos susține grațierea, iar acest slugoi scrie pe blog că susține, de asemenea, eliberarea lui Popescu, în timp ce șeful său, tovarășul Gâdea, îi promovează postarea pe Facebook. De ce fac ei asta? Poate și pentru că-s proști și usor impresionabili, dar miza e alta. Antena 3 e de mai multe luni în campanie: pentru că se apropie sentința Varanului, sclaveții lui bat monedă pe "condamnările eronate", pe "justiția coruptă" și chestii de genul. Ați prins ideea. 

Una peste alta, nu puneți botul la prostiile astea. Popescu trebuie să facă pârnaie și cu asta basta. Aveți voi alte probleme, nu după el trebuie să plângeți, că el nici nu știe de existența voastră. Ia să nu vă mai fută grija de Popescu. Nu e un om rău, desigur, dar asta nu-l absolvă de vină. A fost naiv și slab, asociindu-se cu becalioții ăia. Iar acum culege ce a semănat: face trei ani de pârnaie, mai dă vreun milion la stat și gata. Va ieși din pârnaie și va fi așteptat de multe altele. Milioane și privilegii, despre asta vorbesc. Mulți dintre noi ar face nu 3 ani, ci poate 7 sau 10, dacă ar avea garantate sumele astea la ieșire.

Cam așa văd eu treaba asta.