Monday, 3 February 2014

Ce cred eu despre coincidențe

În primul rând trebuie să definim coincidența asta. E un pic mai complicat decât pare. Dacă ne-am lua după DEX, atunci n-ar fi mare inginerie. Iată cum este explicat acolo verbul "a coincide". Prefer însă definiția dată de Wikipedia, una mult mai complexă:

"A coincidence (often stated as a mere coincidence) is a collection of two or more events or conditions, closely related by time, space, form, or other associations which appear unlikely to bear a relationship as either cause to effect or effects of a shared cause, within the observer's or observers' understanding of what cause can produce what effects."

Așa mai venim de acasă și avem liber la filozofat. În primul rând trebuie să facem o asociere între acele două (sau N) evenimente și facem asta raportându-ne la timp, spațiu sau la alte elemente care ne ajută să încadrăm respectivele evenimente sau condiții. Dacă această asociere nu este observată de un receptor, coincidența nu există pentru el. Mai mult decât atât, dacă asocierea este făcută dar ea nu are nicio semnificație pentru observator, putem spune același lucru: nu avem de fapt o coincidență.

Să luăm un exemplu banal. Dacă în ultimele două dăți în care te-ai dus să-ți iei țigări de la magazinul de la parter ai dat peste vecina aia bunoacă pe care vrei s-o cunoști, poți încadra asta la capitolul coincidențe, ba vei spune poate că e un semn (despre semne am vorbit deja). Dar dacă ea nu e interesată de tine sau dacă pur și simplu nu gândește în termeni de genul ăsta (coincidențe, semne, energii, Univers, Moș Crăciun), atunci pentru ea nu e o coincidență că v-ați întâlnit de două ori la ABC-ul din colț. Ca întotdeauna, totul e relativ, iar în cazul ăsta importantă este încadrarea pe care o face (sau nu o face) un anumit subiect/receptor.

Când vorbesc despre coincidențe, oamenii folosesc de regulă două replici șablon, fără a le înțelege cu adevărat semnificația.

1. Nu cred în coincidențe. Păi atenție la ce ne referim. De regulă, când un om susține că nu crede în coincidențe, el vrea să spună că nu acceptă ideea conform căreia evenimentele la care se raportează sunt întâmplătoare și fără legătură între ele. Dar asta nu înseamnă că nu crezi în coincidențe în general, pentru că ele chiar există, după cum tot încercam să le definim mai devreme. În privința legăturii sau cauzalității, ea există doar dacă vrei tu să existe. Nimic nu este predestinat. Am vorbit des despre asta. Crezi că acea coincidență reprezintă un semn? Atunci e un semn. Crezi că acele două condiții bizare la care te raportezi au o semnificație? Atunci chiar au, însă acea semnificație nu reprezintă un mesaj codificat trimis de Univers. Dă-i tu semnificația pe care vrei s-o aibă. De fapt, oricum o faci, fie că realizezi asta sau nu. Detalii aici.

2. Nimic nu este întâmplător, toate se petrec cu un scop. După cum tocmai spuneam, tu decizi care este scopul respectivei întâmplări. Tu și numai tu. Oricăt de greu ar fi de înțeles și de acceptat, viața în general dar și orice eveniment particular nu au niciun scop și niciun sens, exceptându-le pe acelea pe care tu le oferi acestora.

Și mai e una, pe care o folosesc maeștrii și învățătorii spirituali, dar și cei care îmbrățișează principii free spirit și New Age. Am citat-o și eu pe blog mai demult: în Univers nu există coincidențe. Aici sensul e altul. Acest principiu vrea să spună că în Univers există o logică, o ordine, o matematică perfectă și că toate evenimentele sunt interdependente.

Vedeți, dacă recent ați avut parte de vreo coincidență asupra căreia ați rumegat puțin, atunci articolul ăsta vă mai oferă una!