Thursday, 23 January 2014

Apetența pentru morbid și tabloid

Am fi naivi să ne închipuim că o să dispară curând. Pseudo-televiziunile de știri ne asaltează de câteva zile cu accidentul de avion de la Beliș, se fac tot felul de "anchete jurnalistice", se identifică vinovați. Până la un punct pot înțelege asta. Posturile astea au nevoie de rating și pe deasupra trebuie să dea în cap adversarilor politici, profitând fără scrupule chiar și de un eveniment tragic care ridică mingi la fileu. Filmul mi se rupe însă atunci când ne sunt furnizate detalii care deja nu mai țin nici de ancheta jurnalistică, nici de datul în cap, ci numai de manipularea coardei sensibile a telespectatorului imbecil și, implicit, de storsul de lacrimi. 

Aseară aflam de la Antena 3, de la o domnișoară reporter foarte afectată, că mama fetei care a murit în accident nu se putea dezlipi de sicriu. Și că tatăl ei era mut de durere. Fabulos. Incredibil. Senzațional. V-ați fi putut închipui așa ceva? În cazul în care aceste informații sunt prea greu de procesat sau dacă le-ați ratat într-o primă fază, ele ne-au fost furnizate din nou în această dimineață, de către alt reporteraș antenist. Ne anunța la rândul lui că părinții erau zdrobiți de durere. Pe bune? Nu pot să cred. Sunt șocat.

Nu, serios acu'. Ceea ce nu pot să cred e altceva. Nu pot să cred că tu, reporterul soarelui mă'tii, te poți duce în durerea oamenilor ălora, invadându-le intimitatea în cel mai crâncen moment posibil. Nu pot să înțeleg cum se pot abține oamenii ăia să te calce în picioare pe tine, fițuicarul amator de senzațional morbid, care flutură microfoane pe sub nas și hărțuiește o familie îndurerată, pentru a ne anunța că "părinții sunt zdrobiți de durere". Și nu voi înțelege niciodată cum poate fratele acelei tinere să dea interviuri presei. Cum degivrarea cristoșilor mă'sii ești capabil de asta, măi copile? De asta îți arde ție?

Adrian Iovan era o persoană publică, e de înțeles să-i pomenești numele de atâtea ori. În schimb, această tânără care a murit odată cu el nu trebuie făcută vedetă post-mortem. Prea târziu însă. Aflăm ce om extraordinar a fost, ambițios și plin de viață, pus numai pe fapte bune. Sunt convins de asta, deși asta auzim despre fiecare mort public, fără excepție. Ironia din tonul meu este adresată numai ălora care furnizează astfel de informații, absolut inutile și irelevante în contextul general. Retina ne este invadată cu fotografiile ei surâzătoare, în diverse ipostaze, care se perindă în slideshow pe ecranul din colțul căruia suntem deontologic informați: "sursa Facebook.com". Ceva îmi spune că mulți cimpanzei i-au dat add între timp acestei tinere. "Dar ea a plecat acum și va cere prietenia numai îngerilor". Nu, așa ceva nu s-a afirmat, dar nu suntem departe de ultra-cretinoidul clișeu. În schimb au apărut și pozele din coșciug.

În nici 2 zile, o ființă de care nimeni nu auzise vreodată a murit, oferă subiecte interminabile televiziunilor de 2 lei, iar pozele ei din coșciug far furori pe net.   
Ăsta este nivelul despre care vorbim.

Mda. Sărmana fată, al cărei nume a fost pocit de Gâdea, cel mai penibil moderator TV de la Ionel Stoica încoace (asta în timp ce defila pe ecran purtând un tricou cu fotografia fetei, pozând într-un profund afectat ca de obicei), a devenit vedetă post-mortem. Nu este nici primul și nici ultimul caz. Aleg să nu-i dau numele, nu pentru că l-aș încurca așa cum a făcut lamentabilul Gâdea, ci pentru că el este irelevant. Era extrem de frumoasă ființa asta, genul de femeie de care te îndrăgostești la prima vedere, pentru ca după vreo săptămână s-o ceri de nevastă.

Dar nu contează cum arăta. Și nici ce om bun era. Și nici cum o chema. Ca simplu telespectator nu ar fi trebuit să primesc aceste informații, care alunecă vertiginos în zona tabloid. În schimb trebuie să aflu detaliile exacte ale producerii accidentului, dacă oamenii ăia mai aveau vreo șansă, cine, când și cum a intervenit, cine e vinovat, cine-și asumă, cine plătește. Fără manipulare, fără reportaje și anchete bazate pe interese politice sau pe plata unor polițe (vezi prestația lui Banciu de aseară, care i-a tras-o destul de crunt lui Arafat; e drept, nu fără motiv), fără poze de pe Facebook, fără texte absolut redundante și inepte de tipul "mama ei a plâns toată noaptea până a rămas fără lacrimi".

Știu, cer prea multe.