Saturday, 28 December 2013

People with Kids in Restaurants

A trecut Crăciunul și astfel, după ce am fost "mai buni", putem redeveni cinici. Asta nu-i neapărat un lucru rău. Azi avem un nou articol din categoria "people with kids". Mă voi referi la acei părinți care-și aduc odraslele în localuri publice (pubs, restaurante, terase). Ain't that cute? But it's wrong!

Hai s-o dăm direct, că așa-i frumos. Dacă ar fi după mine aș interzice accesul în astfel de locuri copiilor sub 5-6 ani. Știu, sună foarte urât și discriminant, iar eu sunt un bou fără suflet. Problema e în felul următor: eu, clientul oarecare, care vine într-un bar să mănânce, să se relaxeze, să asculte muzică sau să vadă un meci, nu plătește niște servicii pentru a fi bruiat de plânsetele, țipetele, alergătura și, una peste alta, balamucul creat de pruncaleți și de părinții lor. Este un deranj, o poluare fonică și chiar vizuală pentru care nu am semnat nicăieri. Dacă m-aș apuca eu să fac zgomot și scandal aș fi dat afară și luat la înjurături, dar copilandrul are voie să facă asta, "pentru că-i mic și nu știe". Într-adevăr, ăla micu' n-are nicio vină; ea este purtată în exclusivitate de părinți, care în acest caz denotă egoism și lipsă de respect.

Ai un copil mic pe care nu-l poți controla? Foarte frumos și cât se poate de normal. Dar nu-l lua după tine în localuri, pentru că asta arată că nu-ți pasă câtuși de puțin de ceilalți. Știu, e foarte greu de procesat asta prin filtrul extrem de subiectiv al unui părinte, dar trebuie să realizăm că sunt destui oameni care sunt deranjați de zarva produsă de copii. Și nu, nu-i musai ca toată lumea să adore copiii. Unii-s chiar urâți, alții gălăgioși, altora le cade din gură când mânăncă, unii-s mucioși, aruncă chestii sau fac pe ei chiar acolo în timp ce tu servești masa.

Da, prostiile astea sunt adorabile când e vorba de copilul tău, dar când vorbim de progenitura altuia nu mai e așa. Dacă nu-ți poți lăsa copchilul cu bunicii, cu o bonă, la o grădiniță sau în locurile special amenajate de prin supermarkets, atunci sacrifică-te și tu și nu veni într-un local public. Eu așa aș proceda dacă aș avea copil, pentru că mă simt penibil când deranjez oamenii din jur și consider că nu-i normal să fac asta. Se pot întâmpla chiar accidente când un copil aleargă de nebun printr-un local și dă peste un chelner cu o tavă plină, asta ca să dăm doar un exemplu.

Ideea acestui articol mi-a venit în urmă cu mai mult timp și a fost actualizată săptămâna trecută. Serveam prânzul într-un local din Sibiu când ne-am trezit că două familii, fiecare cu una bucată pruncalete, s-au așezat la o masă alăturată. Unul dintre tați a rugat chelnerul să mute TV-ul pe un post de cartoons, de parcă era la el acasă. Păi bine, my man, acuma nu că eram absorbit de Fine Living sau mă'sa-n cur pe gheață ce canal era ăla, dar a fost cam de porc. Cum poți cere tu asta, părintele, și cum poți tu, chelnerul, să te conformezi imediat? E o idee de principiu, așa cum sunt multe pe blogul ăsta. Repet, nu ne interesa să ne uităm la TV, dar măcar am fi putut fi întrebați. Când am intrat în local am verificat: nu scria nicăieri "happy meals for kids". Culmea: a doua zi la micul dejun, servit la restaurantul hotelului, am dat peste alți 3-4 copilași care se zbenguiau nestingheriți printre mese. Ce frumos.

Ieri am făcut un scurt research și am constatat că pe afară deja se practică interzicerea copiilor prin localuri. Uite un exemplu în Texas, uite altul lângă Pittsburgh. Iar aici puteți citi reacțiile pro și contra deciziei restaurantului texan. Majoritatea pare a fi pro. Și eu i-am dat like.