Tuesday, 17 December 2013

Pasu' mare pe trecere, pietonule

Am așa o boală pe acei tineri care folosesc trecerea de pietoni ca pe aleea unui parc, traversând-o nonșalant, în pas de promenadă, încât îmi vine să-i calc pe bombeuri atunci când sunt la volan. Mai ales dacă nu e vorba doar de mine, ci de un întreg cârd de mașini care-l așteaptă pe el, pietonul sictirit.

Mie bunul simț îmi spune să accelerez nițel atunci când trec zebra și jdemii de mașini mă așteaptă, cu atât mai mult în condițiile în care sunt singurul pieton. Nu-i niciun bai, sunt tinerel, pot s-o iau în joc de glezne și așa mi se pare normal. Abia mă mai dezmorțesc. Dar alții nu gândesc așa din câte văd. Cică așa ar fi și regula: pietonul nu e obligat să alerge pe trecere. Dar dă-o-n căcat de regulă: atunci când se formează un cârnat de mașini în așteptarea ta, cârnatule, e vorba de nesimțire. Nu ți se usucă glanda salivară dacă mărești un pic pasul.