Monday, 25 November 2013

7 ani de blogging

Mâine se împlinesc 7 ani de la primul articol pe care l-am publicat și astfel profit de prilej pentru a înșira câteva trivia facts despre acest blog, care a evoluat destul de frumos, zic eu, mai ales dacă ne raportăm la primele sale luni, în care scriam patetic, deprimant și cu "tz" în loc de diacritice. Dar pe lângă aceste chestiuni care țin de faptul divers e cazul să fac și un mic exercițiu de sinceritate.

Să punem niște muzică pentru început, ca să alunece mai bine aceste mențiuni prezentate într-o ordine random. Versurile se potrivesc cu tema de azi.

Stefan Biniak - Read All About It
   

  • Am postat constant în tot acest timp, plecând de la 4-5 articole pe lună și ajungând apoi chiar la 65-70 postări lunar, în primăvara anului trecut. De mai bine de un an am devenit mult mai moderat și postez cam 15-20 de articole pe lună.

  • În acest moment în arhiva blogului există 2178 articole. Asta înseamnă o medie generală de 6 articole pe săptămână.

  • Bani produși cu acest blog: doar 30 de lei. Mă oftic că nu se poate mai mult? Evident. Mă uit la subiectele abordate, mă uit la felul în care o fac, mă uit la ce scriu băieții din A-list și consider că în afară de marketing ei nu au nimic în plus față de mine. Din contră chiar. Sunt atât de subiectiv și arogant încât consider acest blog ca fiind cel mai subestimat dintre toate cele pe care le citesc. Dar după cum foarte bine spunea fostul manager U2, despre care v-am povestit recent, "it is pathetic to be good at what you do if you’re bad at the business of it." My bad then.

  • Am publicat 260 articole despre filme. Ținând cont că, în medie, recomand sau critic vreo 5-7 filme / postare, faceți un calcul și vedeți ce iese. Mai că mă bat cu Irina Nistor.

  • (Unii nu se prind când sunt sarcastic sau chiar autoironic și iau mot-à-mot ce scriu eu aici. Irina, tu sper ca te-ai prins.)

  • În perioada 2009 - 2012 am locuit la Cluj, oraș pe care-l iubesc. Din Cluj și despre Cluj am publicat 180 de articole.

  • Acest blog a fost citat în prime time la B1 TV, în ianuarie 2012.

  • M-am scos cu o cazare excelentă la New York, în octombrie 2008, practic exclusiv datorită acestui blog. Long story / true story.

  • Din patru articole, unul este satiric și altul este despre muzică. 

  • Îmi e dor de unii oameni despre care nu mai știu nimic și practic acest blog reprezintă unica modalitate prin care (sper că) mai comunic cu ei.

  • Anumite persoane au dispărut din viața mea în urma unor articole publicate aici. De exemplu, o prietenă foarte dragă a luat la modul mult prea personal o anumită postare și din acel moment nu a mai vrut să știe de mine. Îmi pare rău pentru asta? Da. Însă nu am șters acel articol și nu mă dezic câtuși de puțin de cele scrise acolo.

  • Am devenit, fără să planific asta, un mic guru al părăsiților în amor, acest articol cu sfaturi fiind al doilea cel mai accesat din istoria blogului (e o chestiune de zile până va ajunge no.1). Unii cititori îmi trimit mesaje private în care îmi spun poveștile lor și-mi cer sfaturi, prilej pentru mine să-l joc pe Dr. Love. Însă fac asta cât se poate de serios.

  • Acest blog a constituit o bună carte de vizită atunci când am fost angajat de o firmă. Adică a reprezentat un plus adus calităților și pregătirii mele mirobolante, desigur. Pe de altă parte treaba asta poate avea dublu tăiș, dacă dai peste un angajator care, să zicem, iubește maidanezii, e fan Antena 3 sau îl detestă pe Banciu.

  • Am publicat pe blog articole din șase țări de pe două continente. Aș fi putut chiar mai mult, dar nu mi-am luat mereu laptopul cu mine.

Însă cele mai importante lucruri sunt astea (era cazul să avem parte și de puțin sirop la final): de-a lungul timpului am primit reacții la superlativ de la unii oameni care au fost deschiși către principiile, cărțile și învățătorii spirituali recomandați de mine, la modul în care viața lor (sau percepția lor asupra vieții) s-a schimbat radical. Yup, sună pompos, dar e adevărat. Mai mult, mi-am făcut prieteni buni, atât în viața reală cât și în virtual, care m-au cunoscut după ce au dat întâmplător de acest blog. Fără discuție astea sunt principalele realizări care-l fac mândru pe bloggerul amator din mine. Sunt însă mai puțin mândru de faptul că am rupt legătura cu unii dintre voi, deși n-ați greșit cu nimic.

Vă aștept cu drag și pe Facebook.