Saturday, 23 November 2013

Papornițărismul

Dex-ul ne învață așa: PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Reg.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. Cuvântul vă este poate familiar din sketch-urile lui Nea Mărin și a fost generalizat în cultura populară pentru a defini sacoșele, gențile, rucsacurile, sacii etc. (în principiu cam orice item care cară chestii și e plin). Papornițărismul, în schimb, este un termen implicit, inventat de mine, întru definirea apetenței românilor pentru bagajele de tot felul, mult prea multe, care inevitabil îi acompaniază în toate călătoriile.

Românul, în general, dar în special acel om simplu, needucat și de la țară (adică țăran, la modul literal, nu peiorativ), posedă cât mai multe bagaje cu putință. Numărul papornițelor sale este direct proporțional cu săracia cu duhul de care dispune. Acest tip de român fie va călători cu bicicleta sau cu găina (vie) în tren, fie va avea damigeana și capul gâștii scoase pe geamul din spate al Trabantului sau Daciei 1300, fie va obtura culoarul în tren sau va ocupa cu al său bagaj trei spații aferente în compartiment, în locul unuia singur. Nu știu dacă ați remarcat, dar vagoanele de tren, autobuzele și autocarele făcute în străinătate au spațiul aferent bagajelor mult mai mic decât cel oferit de omoloagele lor românești, asta pentru că străinii nu cară atâtea chestii după ei. Priviți interiorul acestui vagon al unui tren din Italia. Unde mama mă'sii își pun macaronarii trolerul și butoiașul cu zaibăr? Păi, nicăieri, pentru că n-au nevoie.

Sincer să fiu nu știu cum le iese ăstora. Eu personal detest fenomenul și aș prefera să călătoresc cu palma în fund și cel mult un rucsac în mâna liberă. De asemenea nu suport ca atunci când vizitez un oraș să car nu știu ce plasă după mine, fie că nu știu cui i-a venit ideea să ia ceva de mâncare, fie că vreo duduie din grup sau chiar a mea prea iubită a făcut shopping și nu e galant să o lași să care plase pline și așa mai departe.

Dar să știți că nici țăranului din mine nu-i iese. De exemplu azi voi pleca spre ai mei cu minim trei papornițe: servieta cu laptopul, un rucsac și o sacoșă plină cu oale și castronașe. Minunat. Bine că nu-mi mai iau și vreo borsetă. Și slavă domnului că merg cu mașina personală. Mă voi întoarce la fel de încărcat, evident, pentru că acele castroane, acum goale, vor fi umplute cu mâncare. Foaie verde maghiran!