Sunday, 17 November 2013

Despre câteva filme cu potențial realizate însă prost

Încep cu S.F.-ul Elysium, cu Matt Damon și Jodie Foster. Este un film decent și cam atât. Nota de pe IMDb este, ca în multe alte cazuri, prea mare. Se pare că băieții ăștia sunt incapabili să mai realizeze filme de talia Independence Day sau Armageddon (și astea-s făcute în anii '90). Iar tema din Elysium (aia cu bogătanii migrați în ceruri) este prezentă și în Upside Down.

Continuăm cu The Dyatlov Pass Incident. Filmul face referire la un caz real, petrecut în munții Ural în anul 1959. Un grup de tineri pleacă să reconstituie traseul și moartea misterioasă a 9 alpiniști. Toate bune și interesante, numai că pe final filmul se transformă într-un horror foarte disturbing și ireal. Scenariștii "au explicat" cam prost bizara moarte a alpiniștilor din urmă cu jumătate de secol.

Amber este bisexuală, posedă
un pistol Magnum și un Ford Mustang.
Absolut minunat.
Trecem la două filme cu Amber Heard, această diafană și ex/rotică ființă. Ambele își desfășoară acțiunea în Manhattan (aplauze). Primul este Paranoia și nici dacă mă bați nu-ți pot spune de ce s-a chemat așa. Am senzația că Harrison Ford îmbătrănește urât și face roluri tot mai penibile. Gary Oldman, în schimb, joacă autentic ca întotdeauna. Filmul ne prezintă lupta dintre doi coloși ai telecomunicațiilor, dar scenariul are multe găuri și multe scene par a fi trase la repezeală. Al doilea film cu Amber Heard, numit Syrup, ne mută în lumea marketingului și a ideilor de sute de milioane de dolari. Este mai bine condensat și mai cinic, mi-a plăcut mai mult decât Paranoia.

La As Cool As I Am am adormit pe final, deși în rolul principal este Claire Danes, o ființă pe care (odată cu a 3-a serie din Homeland, aflată în plină desfășurare) o suspectez tot mai mult că e fie dereglată pe bune pe placa de bază, fie e de-a dreptul genială în rolul persoanelor cu țigle lipsă.

Deep Dark Canyon este tras de păr atât de rău încât începi să chelești pe la jumătatea filmului, deși ca idee ar fi putut fi interesant. Iar Getaway (tras pe străzile Sofiei, pe aici pe lângă noi) m-a făcut să mă întreb ce naiba este în capul lui Ethan Hawke și cum poate oare juca în porcării de genul ăsta (vezi și The Purge + Sinister, filme despre care am mai vorbit), într-un interval de numai doi ani, timp în care a făcut și un super film ca Before Midnight.

La final vă recomand un excelent review al filmului Gravity, realizat de CTP pe a sa pagină Facebook, dar și un articol din Variety despre ce ne putem aștepta să vedem la Oscaruri peste câteva luni. Cică se anunță o bătălie pe cinste. Amber, tu mai ai până acolo, dar nu-ți stă deloc rău în șosete.