Friday, 4 October 2013

Presa scrisă și muzica pe CD trăiesc încă

Și chiar foarte bine, aș spune. Dar nu în România (aici nici nu mai știu unde pot găsi un album nou), ci afară. M-am convins de asta în excursia din UK. 

Oricât de mult mi-ar plăcea internetul, prefer în continuare să citesc un articol în ziar și nu online, să aud hârtia foșnind, să-i simt mirosul, eventual asortat cu aroma unei cafele. În străinezia există în continuare ziare adevărate, de zeci de pagini, cu articole elaborate. Se pune accentul atât pe calitate cât și pe cantitate. Ți-ar lua chiar o juma de zi sau mai bine să citești integral unele jurnale. Și asta mă face să cred că internetul nu va ucide printul, după cum consideră și această tanti. În Edinburgh găseam The Scotsman la hotel, iar în Londra mi-am luat The Guardian. Nu cred că am citit integral mai mult de trei articole din fiecare ziar, dar îmi făcea plăcere să le răsfoiesc.

În privința muzicii, ce să zic. Am nimerit întâmplător într-un HMV de pe Oxford Street, un magazin uriaș pe două nivele unde găseai tot ce-ți poftea inima (este vorba despre magazinul care în 1986 era al doilea ca mărime din lume). Aveai nevoie de rucsac ca să poți căra tot ce ai fi cumpărat. Cele mai recente albume, CD-uri, DVD-uri, colecții, viniluri, jocuri, tricouri și o tonă de alte nebunii. Un consumator înrăit ar sta o zi întreagă acolo. Eu m-am mulțumit cu ultimele discuri Stereophonics, Placebo și Kings of Leon (am vorbit despre ele aici pe blog, chiar recent despre ultimele două).

Așa că voi încheia cu piesa asta care a fost ca un soundtrack pentru mine în excursie. E atât de tonică și de vibrantă, îmi place de nu mai pot (și da, au dreptate ăia care comentează pe YouTube: e foarte U2ish, dacă ne raportăm la primii ani ai irlandezilor, dar nu d'aia îmi place).